Intr-o zi de vineri 5 noiembrie 2010, s-a stins din viata, la Bucuresti, poetul si publicistul Adrian Paunescu, despre care s-a spus ca a fost “ultimul mare poet social roman”. Era internat la Spitalul de Urgenta cu probleme cardiace, renale si hepatice, la sectia Reanimare si totusi – scria. Ultimele sale versuri, ca o ultima rugaciune: “Da-mi, Doamne, viata inca niste ani…” au fost scrise cu o zi inainte ca poetul sa plece dincolo, pe “taramul de polen”, cum scria intr-una din poeziile sale. Si daca rugaciunea sa a ramas fara raspuns, este pentru ca in cartea vietii sale era deja scris altceva…

Poetul s-a nascut in Copaceni, jud. Balti (astazi in Republica Moldova), la 20 iulie 1943, cu Soarele in zodia Rac, zodie guvernata de Luna. Cei doi “luminatori” si-au dat mana si i-au conferit nativului o multime de calitati: sensibilitate, intuitie, memorie buna si imaginatie activa. Jupiter ca Mare Benefic, in Leu, a venit sa completeze aceste daruri, conferindu-i entuziasm in creativitate, generozitate si grandoare, dar mai ales vointa, care il va ajuta sa devina lider in domenii culturale. Bine inzestrat fiind de astre, nativul – care si-a trait copilaria in comuna Barca din jud. Dolj – a urmat cursurile Colegiului National “Carol I” din Craiova, apoi  Scoala Centrala din Bucuresti, desavarsindu-si studiile la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Litere. Incepand din anul 1960, nativul este activ ca scriitor, dar si-a facut debutul editorial in 1965, cu volumul “Ultrasentimente”. Poetul vine la conducerea revistei “Flacara” in 1973, an in care ia fiinta si Cenaclul “Flacara”, al carui organizator si animator era chiar el. In timp, Cenaclul a devenit un adevarat fenomen de masa, caci Adrian Paunescu a facut parte din generatia cu Pluton in Leu, generatie cu vointa intensa, putere, creativitate si abilitati dramatice. Dupa ani buni de functionare, in 1985 la 16 iunie, sub pretextul unor evenimente nefericite (o furtuna, o busculada si victime) la unul din spectacole, Cenaclul a fost interzis. Adevaratul motiv era insa altul: poetul devenise indezirabil deoarece criticase subtil regimul si pe conducatorii acestuia (poezia “Analfabetilor”si altele). In acelasi an 1985,  poetul a fost demis si de la conducerea revistei “Flacara”, ca fiind “incomod”. Dupa evenimentele din Decembrie 1989, i s-a imputat  omagierea lui Ceausescu la un moment dat, insa aceasta “vina” nu a reusit sa umbreasca activitatea sa in cadrul Cenaclului “Flacara” si nici contribuatia sa impresionanta la poetica romana, la literatura romana in general. Trebuie sa mai spunem ca in 1982 apare o pelicula cinematografica de 70 de minute, intitulata “Te salut, generatie-n blugi”, interzisa imediat de autoritati. Titlul acesteia era al unei poezii scrise de Paunescu. Avea un stil de comunicare revolutionara  si un intelect rapid si inventiv (Uranus in Gemeni);  la 7 mai 1990, poetul infiinteaza Cenaclul “Totusi, iubirea” (titlul altei poezii a lui), care a avut spectacole in toata tara, timp de circa 10 ani. Apoi, poetul s-a imbolnavit…

“Biet nemuritor la zidul mortii”

La 26 octombrie 2010, Adrian Paunescu a fost internat la Spitalul de Urgenta Floreasca din capitala, unde scrie o ultima poezie (“De la un cardiac, cordial”). Apoi… a murit. Se intampla asta in zorii zilei de 5 noiembrie 2010, la ora 7,15. In harta sa natala, casa VIII, casa mortii, era activata de Uranus in careu (aspect defavorabil) cu Venus, dar mai ales cu Luna, guvernatorul zodiei sale, care era in Pesti, in casa V, care guverneaza inima. Acelasi Uranus, in momentul mortii sale era in casa IV, care arata finalul vietii si in inconjunctie, aspect nociv pentru nativ, cu Mijlocul Cerului. Soarele sau era in zodia Scorpion in analogie cu casa VIII, casa mortii, si in casa XII, casa marilor incercari, casa durerii. Astrele si-au spus cuvantul: atat i-a fost dat, cum spune romanul. Moartea sa a fost predestinata, dar opera lui e nemuritoare; iar el a murit asa cum a trait: demn.

Centrul de investigatii parapsihologice A.A.P.E.S.
Coordonator: Radu Botez (parapsiholog)
www.parapsiholog.ro