In ultimul timp, despre talent se vorbeste si se scrie tot mai mult si mai des. Presa abunda de stiri despre copii cu talente deosebite, despre artisti sau vedete care de care mai talentate.
In dictionarul limbii romane talentul este definit ca o aptitudine deosebita cu care este inzestrat cineva, o maiestrie, o indemanare. Descoperit la momentul potrivit si mai ales de catre cine trebuie, iti poate aduce celebritatea. Talentul se dobandeste nativ, dar si dupa o munca asidua. Cel nativ este foarte important, dar scoaterea din anonimat este conditionata de o multime de factori: un efort permanent de invatare si perfectionare, o motivatie puternica, o vointa de fier si nu in ultimul rand, de noroc.
Cu ani in urma celebra actrita Sophia Loren spunea „sa reusesti intr-o profesie dificila necesita o incredere oarba in tine insuti. Tocmai de aceea oameni aproape lipsiti de talent, dar care cred in ei, ajung deseori mult mai departe decat cei care au talent, dar nu au incredere”.
Personal consider talentul nativ un dar divin. Multi oameni au un talent specific unui anumit domeniu, dar in viata intervin tot felul de situatii si conjuncturi incat multe talente se pierd. O posibila cauza ar putea fi saracia si faptul ca majoritatea oamenilor sunt obisnuiti sa-i judece pe ceilalti semeni ai lor dupa diferite criterii: daca sunt frumosi, daca sunt sanatosi, daca sunt bogati, daca au rude sus-puse, daca au functii sau CV-uri impresionante, etc. Din pacate, la noi inca se judeca «marfa dupa ambalaj».

Fiecare om are un talent nebanuit

De exemplu o fata mai putin atragatoare cu greu este perceputa ca o fata desteapta, un barbat fara mari posibilitati materiale cu greu este perceput ca un barbat destept si ce sa mai vorbim de cei cu deficiente fizice vizibile care din start sunt perceputi ca posibili retardati! Sunt cazuri si cazuri, dar in numeroase situatii s-a demonstrat exact contrariul. Demn de amintit este Theodore Roosvelt care a castigat alegerile in Statele Unite fiind (temporar) intr-un scaun cu rotile. Talentul de a-si expune ideile i-a impresionat pe alegatori intr-o asemenea masura, incat la acea vreme a castigat alegerile, desi nimeni nu-i dadea nici o sansa.

Cea mai frumoasa poveste pe care am citit-o despre talent de numeste „Instrumentul ciudat”. Intrucat este in concordanta cu subiectul acestui articol o voi povesti pe scurt, morala fiind de folos tuturor.
Pe peretele unui vechi castel era atarnat un instrument ciudat. Nimeni din cetate si nici cei din castel nu stiau sa-l intrebuinteze. Era plin de praf si avea cordele rupte, datorita numeroaselor incercari la care fusese supus. Povestea ciudatului instrument era cunoscuta peste mari si tari, iar in ciuda recompenselor promise, nimeni nu reusise sa-i descifreze taina. Intr-o zi la castel a venit un strain. Uratel si imbracat saracacios a cerut sa fie condus in incaperea unde se afla instrumentul. Aspectul modest al calatorului i-a pus in dificultate pe cei care erau in masura sa hotarasca, dar din moment ce se perindasera pe acolo zeci de oameni, ce mai conta unul? Asa ca l-au condus in incaperea respectiva. Ajuns acolo, strainul, desi era la capatul puterilor, l-a dat jos de pe perete, l-a curatat, i-a reparat coardele si apoi a inceput sa cante. In mainile sale instrumentul scotea niste sunete minunate. Frumusetea muzicii i-a facut pe cei care o ascultau, sa-l priveasca cu alti ochi pe cel care canta. Dintr-un biet calator, slabit si sarac a devenit un minunat rapsod. Strainul nu era altcineva decat fostul stapan al castelului care, invins intr-o batalie cu multi ani in urma, fusese luat ca sclav. Era creatorul ciudatului instrument si unicul detinator al tainei utilizarii acestuia.

Care este morala? Fiecare om are un talent nebanuit, care de cele mai multe ori este neglijat datorita greutatilor prin care trece. Asa ca, va rog sa fiti curiosi si sa descoperiti singuri talentul pe care il aveti, indiferent care ar fi acesta. Nu oricine se poate face inteles cu usurinta, nu oricine poate picta un tablou care sa-ti incante sufletul, nu oricine poate monta o centrala termica, sau repara un mecanism complicat, ori efectua calcule complexe tintuit pe scaun ore intregi intre patru pereti. Descoperiti-va talentul cu care v-ati nascut si lucrul acesta va va aduce, cu siguranta, multa multumire sufleteasca!

Modestia – dubla ei semnificatie

Am vorbit despre talent, dar de ce am amintit si despre modestie? Pentru ca modestia i-a insotit intotdeauna pe adevaratii oameni talentati. Celebrul savant Albert Einstein a spus candva „eu nu am
nici un talent anume, sunt doar curios”, iar aceste cuvinte reprezinta pentru mine cea mai frumoasa lectie de modestie.
Din punct de vedere etimologic termenul provine de la cuvantul latin „modestia”. De-a lungul timpului filosofii au denumit-o „fundatia solida a tuturor virtutilor”, „citadela frumusetii” si enumerarea ar mai putea continua. Dar astazi? Mai este modestia o calitate? Iti mai poti permite sa fii modest intr-o lume in care competitia este asa de mare? Am observat cu tristete ca modestia poate fi prost inteleasa si astfel se pot rata sanse extraordinare. Destul de multi oameni considera modestia un veritabil defect si tot mai putini oameni sunt intr-adevar modesti. A fi modest este una dintre cele mai importante calitati, mai ales atunci cand acel cineva ajunge un om valoros si chiar a infaptuit lucruri mari. Adevaratele valori nu se pierd pe masura trecerii timpului.
Se poate afirma ca modestia a capatat o dubla semnificatie: una pozitiva – modestia ca virtute si una negativa – modestia perceputa ca lipsa unor calitati.
Consider ca modestia este cea care da stralucire talentului, iar un om talentat si modest este un veritabil exemplu pentru ceilalti. Scriitorul meu preferat Liviu Rebreanu, referindu-se la modestie a spus „modestia nu e dezinteres, ci o atitudine”.
Oamenii modesti asteapta ca ceilalti sa-i aprecieze, dar se intampla din ce in ce mai rar acest lucru. Important este sa ne apreciem corect valoarea si la nevoie sa luptam pentru recunoasterea ei. Curajul si adevarata valoare sunt o combinatie imposibil de invins.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici