Scriitoarea IULIA HASDEU s-a nascut la 14 noiembrie 1869, in Bucuresti, din parintii: Bogdan Petriceicu Hasdeu, scriitor si savant enciclopedist si sotia sa, Iulia Faliciu, dupa care a si fost botezata. Iulia Hasdeu a avut o viata scurta, dar stralucitoare ca un fulger de vara, al carui tunet nu si-a incetat ecourile nici in ziua de astazi, desi lumina fulgerului s-a stins… Caci Iulia Hasdeu s-a stins rapusa de tuberculoza  la 29 septembrie 1888, in Bucuresti, la numai 18 ani.
 Parintii sai au fost neconsolati; mama ei murind si ea la scurt timp, tatal ei a ramas sa se intrebe pana la sfarsitul vietii lui: de ce a trebuit sa moara fiica sa? Acesta este subiectul investigatiei de mai jos, fara pretentia ca ea este exhaustiva.

Scurta ei viata pamanteasca…

… a fost traita, cum am spune azi “pe repede inainte”: la doi ani, cand alti copii abia invatau sa vorbeasca romaneste ea vorbea deja si limba franceza; scria la 4 ani; la 5 ani recita lungi poeme; la 6 ani si 7 luni a scris un roman despre viata lui Mihai Viteazul; la 8 ani vorbea franceza, engleza si germana, absolvind toate clasele primare printr-un examen cumulat; iar la 11 ani a absolvit Colegiul “Sf.Sava” in acelasi mod, iar in paralel urmeaza cursurile Conservatorului de Muzica din Bucuresti. De notat ca in tot acest  timp ea nu a incetat sa scrie poeme si poezii, povesti si povestiri, piese de teatru etc. La 16 ani pleaca la Paris, unde devine absolventa a Colegiului Sevigne, fara a urma cursurile acestuia, dand doar examenele si inscriindu-se imediat la Sorbona, Facultatea de Litere si filosofie, devenind astfel prima romanca primita sa studieze la celebra universitate. N-a fost deajuns ca si-a uimit profesorii de la Sorbona cu talentele ei, in acelasi timp lua lectii de canto (era mezzosoprana), lectii de pictura, studia limba si cultura franceza! Tot atunci si-a luat si pseudonimul Camille Armand. Si facea totul cu entuziasm si voiosie, uneori facand din noapte – zi. Si-a dorit mult sa nu-si dezamageasca parintii, in special tatal, dar dupa un an, in 1887, s-a imbolnavit. Neluand in seama starea ei, a continuat febril activitatile sale, iar boala s-a agravat, si in anul urmator – desi dorea cu ardoare sa-si incheie studiile (isi pregatea deja teza de doctorat) – dupa cure medicale in Elvetia si Italia, ea a fost adusa la Bucuresti, unde miracolul dorit de tatal sau nu se produce: ea moare la 29 septembrie 1888.

Urmatoarele observatii ne vor ajuta sa intelegem cateva dintre cauzele acestei morti precoce. In timpul documentarii am intalnit urmatoarele propozitii: “…pe umeri cu povara rugamintii tatalui de a invata…” sau “…stimularea predispozitiilor creatoare ale copilei a devenit preocuparea esentiala a familiei Hasdeu” ori “Nu uita ca esti fiica lui Hasdeu!” si “Stimulata de preocuparile si […] ambitiile parintilor, care doreau ca fiica lor sa straluceasca mai mult ca oricine…”, dar si “supunandu-se vointei si orgoliilor parintilor”. Toate acestea duc la concluzia ca activitatea ei febrila se poate sa fi fost impulsionata mai mult de dorinta parintilor si, ma intreb, daca ar fi fost lasata sa se dezvolte normal, urmand cursurile diverse la aceeasi varsta ca a celorlalti copii, s-ar fi stins tot atat de repede?

A fost sau nu predestinare?

Iulia Hasdeu s-a nascut in zodia Scorpion, al carui guvernator este Pluton, planeta transformarilor profunde, magnetismului si a distrugerii in vederea regenerarii (de notat ca nativa a intuit inainte de a se stinge, transformarea simbolica a mortii intr-o (alta) existenta fericita, scriindu-i mamei sale despre aceasta). Dar Soarele ei natal era in opozitie (aspect profund defavorabil) tocmai cu Pluton, guvernatorul zodiei in care se afla, (precum locatarul care se cearta cu proprietarul locuintei unde este chirias), dar si cu Jupiter-Marele Benefic, care, in opozitie fiind nu mai este atat de benefic. Nu vom vorbi despre aspectele si tranzitele care au facut-o pe nativa atat de talentata, dar vom observa ca asa-zisa “casa mortii”, a VIII-a, era total inactiva, ca si casa a IV-a, implicata si ea uneori in decese. Daca privim harta natala a Iuliei Hasdeu, am putea trage concluzia ca ar fi putut avea viata lunga. Harta momentului mortii ei ne arata o casa a mortii activata de Nordul Nord, care este profund implicat in problemele karmice. Pe de alta parte, nativa are o karma neimpovarata de consecintele vreuneia dintre  existentele anterioare. Atunci de unde o moarte atat de timpurie, daca nici predestinare n-a fost? Da, tuberculoza a fost “cauza” pamanteasca a mortii. Dar, un amanunt ne-a atras atentie: Mercur inconjunct cu Neptun la momentul mortii ei. Acest aspect arata ca nativa inceteaza comunicarea cu visele si reintra in realitatea ei, caci moartea ei n-a fost predestinare, ci o “alegere” mai presus de orice ratiune pamanteasca; a fost o “rechemare” dictata de foruri inalte, mai inalte chiar decat astrele… Si-atunci, care era realitatea ei, daca nu aceasta, pamanteana?

Proiect (utopic) de destin

Camille Armand, cum isi spunea ea, avea o viata secreta! In afara de  unele vieti anterioare (Hypatia, care a fost lapidata si apoi arsa) sau fiica Monicai – Syria, care a pierit la 12 ani intr-un oras incendiat), vieti anterioare pe care le-ar fi dezvaluit tatalui in sedintele de spiritism ale acestuia, ea a lasat marturii mult mai palpabile, sub forma unui jurnal (fictiv) al reginei Romaniei, care ar fi putut fi ea. Casatorita cu Ferdinand, viitor rege al Romaniei, devine regina intr-o Romanie “fara razboaie, fara rascoale sau revolutii, numai cu bunastare si cultura, diplomatie eleganta si concerte simfonice” (idealuri de ideplinit, intre altele, de catre copiii Indigo, Cristal, Curcubeu). Ea a scris acest jurnal pe foi disparate, intre temele scolare, pe maculatoare, pe foi continand poezii proprii etc. Ca sa reconstitui acest jurnal trebuie sa pui laolalta insemnarile in care ea nota evenimentele acelei vieti regale. In fine, Iulia-Camille noteaza undeva ca “regina Iulia a murit la 21 mai 1971, ora 11,20 dimineata, la 101 ani, 6 luni si 6 zile…”. Am zice ca acest jurnal poate constitui proiectul de destin al Iuliei Hasdeu, intocmit de ea si nu de predestinarile astrale. Sau, poate ca aceasta ar fi putut fi “misiunea” ei de copil Cristal, caci din numeroasele fotografii si picturi care ne-au ramas de la ea, se pare ca aura ei ar fi fost indigo-argintiu cu irizari opalescente, ca a tuturor copiilor Cristal.

O ipoteza…

Cu sprijinul unei experiente acumulate in mai bine de un sfert de secol de practicare a parapsihologiei, voi emite o ipoteza care, la prima vedere (mai ales celor neinitiati in domeniu), poate sa para socanta. Dar nu este! Si iata argumentele. Nativa avea o imaginatie febrila, nascuta din alte sfere de viata sau din numeroasele realitati in care a trait anterior. Era perseverenta, avea elanuri interne de progres, impotriva greutatilor, obstacolelor sau conditionarilor (ii scria tatalui sau ca isi va termina studiile “cu pretul vietii”; ceea ce s-a si intamplat!). Avea proiecte, vise, idei, care ii uimeau pe ceilalti, dar ea le vazuse deja realizate (in alta existenta) si stia ce trebuie facut pentru a fi materializate. Avea ingeniozitate mentala si talent “cu carul”, dar si senzatia ca are o “misiune”, o opera importanta de realizat, care sa ajute tranzitia spirituala a omenirii intr-o dimensiune mai subtila (exista voci care cred ca daca ar mai fi trait, ar fi fost posibil ca ea sa-l depaseasca pe Eminescu! Dar nu vom sti asta niciodata!). Si, foarte important, ea dispunea de un urias potential de creativitate, dovada fiind numeroasele scrieri pe care ni le-a lasat, nu indeajuns de cunoscute publicului. Avea o “gradina secreta”, ceea ce inseamna ca isi mentinea viata intima secreta si nu ma refer la aspectele pamantesti, ci la viata ei spirituala. Toate acestea sunt caracteristice copiilor Cristal, care se intrupeaza pe Pamant pentru a facilita tranzitia Terrei  intr-o noua dimensiune, intr-un Univers spiritual, iar Iulia Hasdeu era un astfel de copil Cristal. Ipoteza socanta nu este insa aceasta, ci aceea ca realitatea ei era spirituala, iar ea a fost “rechemata” din “misiune”, deoarece sosise prea devreme!

Iulia Hasdeu a fost un Fenomen, ca om si ca entitate spirituala. Cum copiii Cristal au o karma usoara, minima sau absenta, fiind puri de consecinta karmica deoarece actele lor sunt in acord continuu cu Legea Cosmica Universala, tuberculoza ei n-a fost o boala karmica, desi i-a facilitat trecerea Dincolo. De asemenea, nici exigentele exagerate ale unor parinti care, desi elevati, n-au intuit natura ei spirituala, cautand numai faima pamanteasca. Si nici astrele (binevoitoare cu ea) nu i-au dorit moartea. Ea a ajuns pe Pamant prea devreme din greseala si a fost chemata inapoi in Universul spiritual din care venise sa ne ajute sa devenim mai buni.

De unde se vede ca TOTI suntem supusi greselii…

Un editorial realizat de parapsihologul Radu Botez sub auspiciile
Centrului de investigatii parapsihologice A.A.P.E.S.