Scurt istoric

Dintotdeauna Francmasoneria a incitat curiozitatea tuturor şi, pe seama ei s-a vorbit mult şi… multe. Cuvântul „francmason” provine din „mason” care înseamnă „zidar” şi „franc” care în Evul Mediu desemna pe cineva „liber” adică scutit de dările feudale. Simbolistica Francmasoneriei are surse biblice, bazându-se pe legendele despre construirea Turnului Babel şi a Templului lui Solomon din Ierusalim, cu trimitere la sacrificiul lui Hiram, constructorul acestuia. Legendele masonice merg mai în vechime, spunând că Avraam ar fi transmis egiptenilor învăţăturile speciale înainte de Potop; mai târziu Euclid a strâns aceste învăţături în „Geometria” sa, iar grecii şi romanii i-au spus „arhitectură”. Oricare ar fi „rădăcinile” acestei organizaţii, ea a rezistat de-a lungul timpului până în zilele noastre.

Francmasoneria operativă

Breasla zidarilor, privilegiată deoarece construia lacaşe de cult, biserici şi catedrale, între secolele al X-lea şi al XVII-lea, numită „francmasoneria operativă”, era constituită ca societate secretă, ca orice breaslă medievală, în scopul păstrării şi transmiterii secretului profesional; avea rituri şi unelte simbolice, parole, semne şi vestimentaţie specifică profesiei, cum şi un alfabet secret. În cadrul francmasoneriei operative existau trei grade: ucenic, calfa şi maestru (sau meşter), care erau temelia oricărei francmasonerii operative, fiind numită Francmasoneria Albastră; aceste grade au rămas până astăzi. De asemenea, există un jurământ de păstrare a secretului profesional şi o iniţiere ezoterică.

Francmasoneria speculativă

În timp, această asociere căpăta un mare prestigiu, care împreună cu autonomia sa faţă de autorităţile statale atrag tot mai mult pe cei din aristocraţie, oamenii de cultură şi din alte categorii. La început, aceştia sunt admişi mai greu, căpătând numele de „masoni acceptaţi”; dar spre sfârşitul secolului al XVII-lea ei devin majoritari. Acum, are loc transformarea în „francmasonerie speculativă”, când accentul se muta de pe virtuţile fizice ale zidarilor din vechime, pe virtuţile spirituale ale noilor masoni acceptaţi. Prima Mare Lojă a Francmasoneriei speculative s-a constituit în Londra la 24 iunie 1717, fiind numită „Loja-mama a lumii”. Actul normativ fundamental, numit „Constituţiile” a fost redactat în 1723 şi revizuit în 1738. Scopul acestei societăţi secrete alcătuită din oameni liberi era de a se perfecţiona moral şi spiritual în libertate, egalitate şi fraternitate. Această organizaţie este responsabilă, mai târziu, pentru elaborarea Declaraţiei Drepturilor Omului şi a conceptului modern de democraţie.

Francmasoneria – azi

Astăzi această organizaţie nu mai este o societate secretă, ci una discretă şi este descrisă acum ca o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri, care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii, prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi. Ea nu este o religie cum mulţi cred, doar că cere membrilor săi să aibă o religie sau să creadă într-o Fiinţă Supremă, pentru că este o fraternitate de luptă împotriva răului. Asta nu a împiedicat Loja Marele Orient al Franţei ca, la un moment dat, să se declare agnostica devenind, practic atee. Asocierea are loc între oameni din diverse categorii, cele mai active grupuri sociale fiind oamenii politici, bancheri, afacerişti, industriaşi, oameni de cultură, din structuri militarizate, justiţie şi marile sindicate. Fiecare Mare Lojă este suverana şi independentă, existând numeroase astfel de asocieri pe tot întinsul pământului. Francmasoneria are o stemă pe care tronează „Cele 3 mari Lumini”: Echerul, Compasul şi Cartea Legii Sacre; litera „G” de la „God” (Dumnezeu), Geometrie, Generare, Geniu, Gnoza. Pe stemă mai sunt „Piramidele puterii” două la număr, prin alăturarea cărora se formează celebra „Steaua lui Solomon” (cunoscută ca „Steaua lui David”) care se regăseşte pe clădirile construite de cavalerii Templieri, apoi pe bisericile şi catedralele creştine construite în Evul Mediu, utilizarea ei în sinagogi apărând mult mai târziu. Problema Cărţii Legii Sacre a fost tranşata simplu: pentru creştini ea este Biblia, iar pentru masonii de alte religii – cărţile sfinte ale acestor religii. Este important de amintit că multe „minţi luminate” de pe întreg mapamondul şi din toate timpurile, au făcut parte din unele sau altele dintre Lojile masonice; cităm, într-o ordine întâmplătoare: Winston Churchill, Benjamin Franklin, René Descartes, Johann Wolfgang von Goethe, François Mitterrand, Wolfgang Amadeus Mozart, Isaac Newton, Mark Twain, Voltaire, George Washington şi alţii.

În România

La noi în ţara activează „Ritul Scoţian Antic şi Acceptat” şi „Ritul York” din Masoneria Regulară care practică credinţa în Dumnezeu şi în principiile Divine. În prezent Mare Maestru al Lojii Naţionale din România este Eugen Ovidiu Chirovici. Dar şi alţi români au fost masoni, nume „mari” şi respectate precum: Vasile Alecsandri, I.C.Brătianu, Sever Frentiu (fost Mare Maestru), B.P.Haşdeu, Horia Hulubei, Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Mihail Sadoveanu, Nicolae Titulescu şi mulţi alţii.

Şi un amănunt, puţin cam şocant: între ritualurile masonice existau şi pedepsele fizice, care se aplicau în principal pentru trădarea secretului. La aceste pedepse fizice s-a renunţat abia în anul…1986!


Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro