Se poate face terapie prin lectură?

În România de azi, datorită costurilor de producţie tot mai mari, cărţile şi revistele au devenit tot mai scumpe şi din ce în ce mai puţin accesibile celor cu venituri mici şi foarte mici. Pentru majoritatea oamenilor, ordonarea priorităţilor la coşul zilnic se face în funcţie de necesitate şi doar ocazional, de plăcere. Pentru cei cărora le place mult să citească, lectura este o bucurie, însă dorinţa de cunoaştere şi de informare, poate fi drastic limitată de nivelul veniturilor obţinute.
Într-adevăr, oamenii citesc din ce în ce mai puţin, dar nu numai din cauza veniturilor tot mai mici. Programul prelungit la serviciu, privitul zilnic la televizor, navigarea intensă pe Internet, au redus foarte mult timpul alocat lecturii.
Literatura pe suport de hârtie pierde continuu teren, dar se impune tot mai puternic cea pe suport electronic, spre disperarea celor rămaşi tradiţionalişti. Cărţile electronice sunt un produs al ştiinţei contemporane şi, fie că ne convine sau nu, va trebui să ne adaptăm.
În societatea contemporană, oferta de carte în toate domeniile, este deosebit de bogată. Motive de a citi ar fi o mulţime, însă, acum vi le amintesc doar pe cele mai cunoscute: curiozitatea, cunoaşterea şi dorinţa de a evada după o zi obositoare.
Se tot vorbeşte despre o “magie a cuvântului scris”. Pornind de la ce?
În primul rând, pornind de la rolul de informare, cunoaştere, dar şi de destindere. În al doilea rând, pornind de la efectele benefice care se pot obţine cu ajutorul cuvintelor scrise, cu scopul clar a se transmite ceva. În ce condiţii? Să fie ceva despre care ştiţi sigur că va produce plăcere. Concret, dacă vă plac călătoriile şi nu le puteţi face din diverse motive (lipsa de timp, bani sau partener), alegeţi cărţi despre călătorii în zone pe care vă doriţi să le vizitaţi; dacă vă place arta, alegeţi cărţi despre artă, albume despre lucrări celebre şi despre tehnicile cu care au fost realizate. Exemplele ar mai putea continua, dar mă opresc pentru a nu vă plictisi cu exemplificările.
Încercaţi să nu alegeţi cărţile după copertă. Eu am citit cărţi extraordinare, care, din păcate, aveau nişte coperţi de doi bani. Se poate întâmpla şi aşa ceva? Da, pentru că o copertă nu se alege neapărat de cel care a scris cartea. Poate fi alegerea editurii care o publică, dar şi proasta influenţă a unor “sfătuitori” neavizaţi. Despre titlu nu mai vorbesc, deoarece la acest capitol, tensiunile pot ajunge la un nivel greu de suportat! Din punctul meu de vedere, un titlu de carte inspirat şi bine ales, poate însemna pe lângă celebritate şi începutul unui succes… pe toate planurile.
Am luat hotărârea de a scrie despre posibilitatea de a se face terapie prin lectură în urma unei discuţii cu un fost deţinut. Printre altele, mi-a povestit:
“Terapia asta eu am început-o mai demult, nu cu o doamnă, nici cu un domn terapeut. M-am adaptat posibilităţilor pe care le aveam în acel moment. Am avut şansa de a citi o carte foarte bună într-un moment dificil şi asta m-a făcut să mă simt bine. Căutând acea senzaţie de “bine”, am mai citit una şi încă una, până când am observat că, în cazul meu, cititul funcţionează, la fel ca o terapie.”
Aţi observat că un copil neastâmpărat, poate sta liniştit doar atunci când i se citeşte o poveste interesantă? Sunt sigură că da. Fără să ştiţi, citindu-i, aplicaţi o terapie de sprijin, utilizând cuvântul ca şi metoda de relaxare.
La fel s-a întâmplat şi cu domnul de la afirmaţiile căruia m-am hotărât să scriu. Lectura l-a ajutat să facă faţă cu brio privării de libertate, pe alţii îi poate ajuta şi altfel: să facă faţă mai uşor durerilor, fobiilor, supărărilor. Să vă explic cum. Recent, o pacientă a unei secţii de ortopedie spunea cu lacrimi în ochi: “În perioada de imobilizare, există doar două opţiuni: cititul sau uitatul la TV. Cum în salon nu exista niciun televizor, m-am apucat de citit. Lectura mai multor cărţi, m-a ajutat să mai uit de durerile fizice, de căldură, de miros. Am suportat singurătatea mai uşor… eu nu aveam vizitatori şi asta mă supăra foarte tare.”
Ce se poate remarca din cele anterior prezentate? Efectul terapeutic al lecturii se poate simţi atât la nivel psihic, cât şi fizic, uneori chiar şi spiritual. În cele ce urmează voi detalia.
La nivel psihic, lectura este o excelentă modalitate de a ameliora stresul, axietatea, chiar şi depresia. Poate fi deosebit de utilă celor care au probleme în a-şi exprima, cu ajutorul cuvintelor, suferinţele interioare. Cei care o utilizează mai des, pentru aplicarea unor planuri individuale de tratament, sunt practicanţii terapiei cognitiv-comportamentale. Cum funcţionează? Lectura ajută pacienţii să se identifice cu personajele despre care citesc şi să adopte modalităţile de rezolvare a problemelor cu care se confruntă. Sunt alese poveşti de viaţă similare cu cele ale cititorilor, însă foarte puţini înţeleg că tocmai cărţile pe care le citesc, sunt utilizate ca şi instrumente pentru vindecare.
Mai mult, lectura poate fi utilizată şi ca modalitate de dezbatere, discuţiile între participanţi fiind un veritabil indicator al: subiectelor pe care le prefera, al ariei de interes, al felului în care se pot concentra, al capacităţii de memorare şi de analizare.
Din păcate, terapia prin lectură nu este utilă pentru orice afecţiune psihică. Cei cu abilităţi intelectuale limitate, cu dislexie, cu tulburări cognitive grave, cu psihoze, nu se pot bucura de binefacerile ei.
S-a dovedit că lectura influenţează activitatea cerebrală la orice vârstă, fiind considerată de către cei care au studiat-o timp îndelungat, un veritabil medicament pentru stimularea memoriei şi a funcţiilor cerebrale. Se poate explica prin faptul că, cititul cu regularitate antrenează permanent mintea în a acumula, procesa şi stoca informaţiile primite.
La copii, prin dezvoltarea capacităţii de a depune efort intelectual, chiar şi deficitul de atenţie cât şi cel de memorare pot fi semnificativ ameliorate. Pot fi deosebit de utile cărţile după care s-au făcut ecranizări, pentru că ele oferă posibilitatea rememorării, dar şi a comparării personajelor şi evenimentelor. Pentru adulţi, foarte utile pot fi cărţile de dezvoltare personală, deoarece conţin numeroase recomandări privind felul în care îşi pot îmbunătăţi relaţiile cu cei din preajmă. Cunoaşteţi vreun adult care să nu-şi dorească asta? Eu, nu.
Beneficiile terapiei prin lectură se pot simţi foarte clar şi la nivel fizic. Pentru un pacient oncologic beneficiile acestei terapii pot fi de-a dreptul impresionante. Pentru exemplificare voi reda ceea ce relata o pacientă după ce a experimentat-o: “În ceea ce mă priveşte, lectura unor texte motivaţionale m-a ajutat să-mi explorez şi să interpretez propriile reacţii. De la autorii pe care i-am citit am învăţat că nu există interpretări bune sau rele, ci doar nişte interpretări. Lectura mi-a distras atenţia de la durerile cronice, mi-a dat un oarecare optimism, făcându-mă să colaborez mai mult cu cei care mă tratau. Lectura mi-a stimulat curajul şi creativitatea. Pentru că existau câteva afirmaţii care nu-mi plăceau, am hotărât să aştern pe hârtie tot ce aveam de spus. Am reuşit să scriu un jurnal personal, să plâng mai puţin, să mănânc ceva mai mult şi să accept limitările impuse de boală.”
Terapia prin lectură este recomandată şi celor afectaţi de boli cardiovasculare. Când se citeşte cu plăcere ceva, ritmul cardiac devine mai regulat, tensiunea arterială scade, depunerea colesterolului pe artere este încetinită, toate astea contribuind la ameliorarea stării de sănătate.
Având în vedere tot ceea ce am observat, consider că efectul terapeutic al lecturii se poate simţi destul de puternic şi la nivel spiritual.
Textele despre vieţile sfinţilor, despre puterea rugăciunii dar şi despre încercările cumplite ale unor oameni obişnuiţi pot produce schimbări radicale.
Minunea este cea care vindeca sufletul, nu doar trupul” este ideea-citat care a schimbat viaţa şi a întărit credinţa unui adolescent răsfăţat, dar greu încercat de o boală cumplită. Citatul face parte din cartea intitulată “În cuptorul suferinţelor”, carte care i-a fost dăruită, cu evlavie şi generozitate, tocmai de o măicuţă de la Mănăstirea Tismana din judeţul Gorj. Până a citi acea carte, băiatul îşi considera boala o aspră pedeapsă; printr-un comportament dificil şi deloc adecvat stării în care se afla, “pedepsea” emoţional pe toţi cei care se încumetaseră a-i fi alături, făcându-le viaţa un calvar. După citirea cărţii, tânărul s-a schimbat complet, îndeosebi la nivel spiritual. Din exemplificările prezentate în carte a învăţat cum poţi ajunge un exemplu de bunătate şi înţelegere în ciuda faptului că, datorită unei cumplite boli, trăieşti numai în suferinţă. A înţeles că bolile unor membrii ai familiei pot fi şi lecţii de învăţat pentru ceilalţi, precum şi faptul că Divinitatea poate face “alegeri” ce nu pot fi înţelese de nişte oameni de rând.
Chiar dacă la noi în ţară terapia prin lectură este mai puţin utilizată, eu cred că ea funcţionează perfect, mai ales pentru cei care iubesc cuvântul scris.
O carte bună este ca o conversaţie cu un om deştept” este proverbul cu care bunica mea mă tot indemna, copil fiind, să parcurg întreaga lectura suplimentară recomandată de către profesorii de la şcoală.
Pe măsură ce am devenit adult, am descoperit că o carte bună poate fi comparată şi cu un prieten care nu se supără atunci când nu-l înţelegi. Rămâne la fel, indiferent de numărul anilor care trec…

*Citeste si “Lectura – mereu o poveste” – aici.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici