Direct sau indirect, succesul poate avea un rol foarte important in viata celui/celor care se bucura de cunoasterea lui. Corect ar fi sa existe o succesiune de genul originalitate, munca, valoare confirmata si abia apoi succes. In goana dupa faima, eventual si dupa bogatie, multi dintre cei care si-l doresc cu orice pret, imita cu tupeu tot ceea ce se poate imita: articole, carti, idei, melodii, vestimentatie, atitudini, etc. De ce sa-si mai bata capul sa caute (si sa gaseasca) ceva original, care sa-i defineasca cu adevarat, cand cineva a avut succes cu “un ceva” de un anume gen?
Imitatiile, indiferent de domeniul in care se practica, nu fac cinste autorilor lor. Sunt rusinoase prin imaginea proasta prin care, cei care le practica, ajung sa si-o creeze in fata celor care recunosc falsul. Sunt periculoase pentru ca pot izbucni conflicte majore pentru protejarea dreptului de autor, drept clar protejat prin legile in vigoare. Referitor la o asemenea atitudine periculoasa, chiar marele Lucian Blaga avertiza “Cu penele altuia te poti impodobi, dar nu poti zbura. Acest lucru nu prea il stiu oamenii, dar il stiu pasarile”.
“- Draga, ce am scris eu este doar o variatie pe aceeasi tema!” mi-a raspuns, recent si cat se poate de ironic, o persoana cunoscuta careia am reusit sa-i demonstrez ca ma imita (cititi plagiaza), atat in abordarea unor subiecte cat si in modalitatea lor de exemplificare.
In ceea ce ma priveste, prefer sa evit conflictele deschise, chiar si atunci cand am dreptate. Pregatirea pe care o am si pe care am acumulat-o dupa ani lungi de studiu, imi da posibilitatea de a gestiona cu destula usurinta o astfel de situatie, fiind foarte bine antrenata si pe acest segment. Totusi, eu inca mai cred ca “raul” poate fi corectat cu ceva frumos si politicos, nicidecum cu vorbe jignitoare, invocand si vreun temei legal. In acest sens, va voi spune o noua poveste.
A fost odata o fetita careia ii placea mult sa deseneze si sa coloreze. Mama ei a sesizat acest lucru si a hotarat sa-i dezvolte aceasta abilitate, dorindu-si (in secret) ca fiica sa sa devina o mare pictorita. In fiecare zi, dupa ce terminau lectiile pentru a doua zi, desenau cate ceva. Fetita stia sa deseneze o multime de lucruri: case, flori, copaci, animale. Avea tot ce era necesar pentru o astfel de indeletnicire. Din nefericire, tot ceea ce urmau sa deseneze era numai la alegerea mamei. “Astazi vom desena o casa” spunea dansa, iar de desenat desenau numai casa, desi fiica ei si-ar fi dorit sa mai deseneze si altceva…o papusa preferata, eventual vreo floare pe care o indragea. Trebuiau utilizate doar culorile sugerate de mama. Fetita ar fi ales alte culori, alte marimi, alte repartizari, dar cui sa placa alegerile ei cand ele se dovedeau atat de ireale si de nepotrivite?
Anii au trecut si fetita a trebuit sa mearga la scoala. Spre deosebire de colegii sai, ea era peste masura de ascultatoare. Intr-o buna zi, d-na invatatoare le-a spus “Astazi vom face un desen”. Bucurosi, copiii s-au repezit la creioanele colorate si fiecare a desenat exact ce si-a dorit. Fetita noastra statea cuminte in fata hartiei albe, cu creioanele colorate pregatite si astepta. D-na invatatoare a observat si a intrebat-o cu blandete:
“- Tu nu vrei sa desenezi?”
“- Ba da, dar astept sa vad ce desenati dumneavoastra!”
“- Ce importanta are ce as desena eu?”
“- Are, pentru ca ceea ce desenati dumneavoastra va placea tuturor copiilor. Daca si eu aleg ceea ce ati ales dumneavoastra, le va placea si desenul meu!”
“- N-as fi prea sigura de asta!” i-a raspuns invatatoarea si din acea zi, s-a ocupat indeaproape de acel copil, pentru a putea corecta o idee atat de gresita, inoculata voit atat de timpuriu.
Care ar fi mesajul? Daca va doriti iesirea din anonimat, puteti reusi numai cu ajutorul originalitatii. Imitatiile, dar si variatiile pe o tema similara deja abordata, invocand cam aceleasi exemplificari sau argumente, va pot afecta imaginea in mod iremediabil si tare ma indoiesc ca v-ati putea dori asa ceva!
“Succesul nu este greu de obtinut, greutatea este sa-l meriti” scria, cu foarte multi ani in urma, Albert Camus. Impresionante nu sunt doar povestirile despre boli grave, tulburari emotionale, manifestari prost intelese, flori ofilite, batrani suferinzi si copii necajiti. Impresionanta poate fi tocmai ideea de a vorbi despre lucruri simple, cunoscute de toata lumea, daruind, neconditionat, ceva bun din sufletul vostru, fara a astepta sa obtineti vreo recompensa din asta.
“Egalitatea nu exista decat in matematica” spunea Mihai Eminescu, sugerand, celor care il ascultau si comparau cu alti literati ai vremii, ceva mai mult decat se banuia. Constat ca ceea ce a afirmat atunci, este mai de actualitate ca niciodata!
Cine poate crede ca imitatia le poate aduce recunoasterea si un veritabil succes? Cred ca numai cei care o “exerseaza”… Dansilor le reamintesc, cu dedicatie, spusele unui mare magnat pe nume Henry Ford “Cei mai multi oameni se gandesc la succes in termeni de a primi. Totusi, succesul presupune a darui”. Deci?

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici