Narcis si Alba ca Zapada

Basmul “Alba-ca-Zapada si cei sapte pitici” nu este doar cunoscut, este celebru. Inspirat de frumusetea, dar si de succesul lui, Walt Disney a creat un extraordinar film de animatie care a incantat mai multe generatii. Difuzarea lui pe marile ecrane a facut posibila trecerea, ca si reprezentare de la imaginar la real, a tuturor personajelor dar si a personalitatii lor. Desi eram copil, vizionarea la cinematograf a acestui film, m-a facut mult mai atenta la comportamentul personajelor si mai putin atenta la desfasurarea actiunii, pe care o stiam deja din lecturile anterioare. Alba-ca-Zapada era centrul atentiei majoritatii spectatorilor, insa, personajul care mi-a starnit mie interesul a fost cel negativ, mama vitrega a micutei printese. M-au surprins neplacut atat obsesia ei de a fi “cea mai frumoasa din tara”, dar si perseverenta ei de a face numai si numai rau… M-am tot gandit la posibilitatile pe care le-ar fi putut avea Alba-ca-Zapada de a evita o astfel de situatie. La vremea respectiva n-am discutat cu nimeni in legatura cu acest aspect, fiindu-mi teama ca voi fi considerata un copil ciudat, care nu stie sa se bucure de frumusetea unui basm si care se gandeste mereu la problemele celor… mari. De una singura, am inceput sa caut posibile explicatii si le-am descoperit, ceva mai tarziu, in lecturile care au urmat.
Recent, mi s-a cerut sa explic si sa exemplific aceasta idee cuiva care nu reusea deloc sa inteleaga cum de o persoana cu o astfel personalitate se poate transforma, dintr-o persoana (aparent) agreabila, intr-un potential pericol.
Eu prefer exemplificarile scurte, simple si cat mai sugestive. Am optat pentru acest cunoscut basm, la care am adaugat cateva completari, incercand sa fiu cat mai usor de inteles. Daca sunteti interesati de acest subiect, va invit sa ma urmariti in continuare.
Despre Narcis se spune ca ar fost un tanar celebru din mitologia greaca, insensibil la iubirea altor persoane. El s-ar fi indragostit de propria-i imagine doar privindu-se intr-o oglinda. Pornind de la aceasta legenda, psihologii i-au denumit pe cei care au un comportament similar legendarului Narcis, narcisisti. Comportamentul lor, foarte dificil de suportat, face ca ei sa fie considerati nu numai posesorii unei personalitati dificile, dar si o potentiala amenintare pentru cei care nu sunt ca ei. Pot avea diverse varste si au pretentia de a fi tratati ca si cum ar fi superiori celorlalti, avand o parere extrem de buna despre ei. Adora laudele, chiar daca nu le merita. Ca si regina din basmul amintit, atunci cand narcisistii isi doresc ceva, sunt capabili de actiuni extreme, neavand importanta daca ceea ce fac este corect si/sau cinstit. Deviza lor este “scopul scuza mijloacele” si chiar recurg la “toate mijloacele” de care sunt in stare. Sunt foarte preocupati de vestimentatie, precum si de propria infatisare. Cei din anturajul lor sunt considerati doar personaje secundare, pe care le manipuleaza dupa bunul lor plac. Va amintiti cat de abil s-a folosit regina de cei sapte pitici? Ceva de acest gen se petrece si cu cei pe care se vor decide sa-i foloseasca pentru a-si realiza scopurile.
Cum pot fi mai usor recunoscuti ?

Isi expun chipul si fizicul pe toti peretii si se lauda permanent, cautand in permanenta o audienta cat mai numeroasa si cat mai… ”ascultatoare”.
Daca aveti ghinionul sa covietuiti cu o astfel de persoana, dar va doriti liniste si o buna intelegere, ar fi indicat:
– sa nu-i criticati, mai ales in prezenta altor persoane;
– cand observati ca incearca sa se evidentieze nemeritat, nu le reprosati in mod direct, sugerati-le cu tact ca dumneavoastra chiar i-ati observat… parerea foarte buna despre ei, este doar o pacaleala, in realitate este vorba despre un complex care ii chinuie ingrozitor;
– fiti foarte discreti cu propriile talente (eventual realizari personale) si nu uitati ca narcisistii pot fi cei mai mari invidiosi;
– fiti amabili, dar foarte atenti la tentativele lor de manipulare… nu uitati de marul rosu din poveste si la ce a dus incercarea de a-l manca.

Da, pentru exemplificare am ales un simplu basm si nu altceva, pentru ca basmul are intotdeauna un final fericit, in care binele invinge raul. In viata reala, lucrurile se pot complica mult si pana cand binele invinge raul, pot trece luni si chiar ani. Acceptati realitatea ca sunt si oameni dificili care pot face (intentionat) mult rau, condusi de obsesii greu de inteles de catre o persoana normala. Daca nu puteti pleca definitiv din preajma lor, demonstrati-le ca, in imaginara lor “oglinda”, mai pot vedea nu doar frumusetea fizica, ci si altceva. Un “altceva” care poate oferi o altfel de frumusete, care, in ciuda anilor care trec, se poate mentine neatinsa, bucurandu-i nu numai pe posesorii lor.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici