Într-o zi de vineri 5 noiembrie 2010, s-a stins din viaţă, la Bucureşti, poetul şi publicistul Adrian Păunescu, despre care s-a spus că a fost “ultimul mare poet social român”. Era internat la Spitalul de Urgenţă cu probleme cardiace, renale şi hepatice, la secţia Reanimare şi totuşi – scria. Ultimele sale versuri, că o ultimă rugăciune: “Dă-mi, Doamne, viaţă încă nişte ani…” au fost scrise cu o zi înainte ca poetul să plece dincolo, pe “tărâmul de polen”, cum scria într-una din poeziile sale. Şi dacă rugăciunea sa a rămas fără răspuns, este pentru că în cartea vieţii sale era deja scris altceva…

Poetul s-a născut în Copăceni, jud. Bălţi (astăzi în Republica Moldova), la 20 iulie 1943, cu Soarele în zodia Rac, zodie guvernată de Lună. Cei doi “luminători” şi-au dat mâna şi i-au conferit nativului o mulţime de calităţi: sensibilitate, intuiţie, memorie bună şi imaginaţie activă. Jupiter ca Mare Benefic, în Leu, a venit să completeze aceste daruri, conferindu-i entuziasm în creativitate, generozitate şi grandoare, dar mai ales voinţa, care îl va ajuta să devină lider în domenii culturale. Bine înzestrat fiind de astre, nativul – care şi-a trăit copilăria în comună Barcă din jud. Dolj – a urmat cursurile Colegiului Naţional “Carol I” din Craiova, apoi Şcoala Centrală din Bucureşti, desăvârşindu-şi studiile la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere. Începând din anul 1960, nativul este activ ca scriitor, dar şi-a făcut debutul editorial în 1965, cu volumul “Ultrasentimente”. Poetul vine la conducerea revistei “Flacără” în 1973, an în care ia fiinţă şi Cenaclul “Flacăra”, al cărui organizator şi animator era chiar el. În timp, Cenaclul a devenit un adevărat fenomen de masă, căci Adrian Păunescu a făcut parte din generaţia cu Pluton în Leu, generaţie cu voinţă intensă, putere, creativitate şi abilităţi dramatice. După ani buni de funcţionare, în 1985 la 16 iunie, sub pretextul unor evenimente nefericite (o furtună, o busculadă şi victime) la unul din spectacole, Cenaclul a fost interzis. Adevăratul motiv era însă altul: poetul devenise indezirabil deoarece criticase subtil regimul şi pe conducătorii acestuia (poezia “Analfabeţilor” şi altele). În acelaşi an 1985, poetul a fost demis şi de la conducerea revistei “Flacăra”, ca fiind “incomod”. După evenimentele din Decembrie 1989, i s-a imputat omagierea lui Ceauşescu la un moment dat, însă aceasta “vină” nu a reuşit să umbrească activitatea sa în cadrul Cenaclului “Flacără” şi nici contribuatia să impresionantă la poetică romana, la literatură română în general. Trebuie să mai spunem că în 1982 apare o peliculă cinematografică de 70 de minute, intitulată “Te salut, generatie-n blugi”, interzisă imediat de autorităţi. Titlul acesteia era al unei poezii scrise de Păunescu. Avea un stil de comunicare revoluţionară şi un intelect rapid şi inventiv (Uranus în Gemeni); la 7 mai 1990, poetul înfiinţează Cenaclul “Totuşi, iubirea” (titlul altei poezii a lui), care a avut spectacole în toată ţara, timp de circa 10 ani. Apoi, poetul s-a îmbolnăvit…

“Biet nemuritor la zidul morţii”

La 26 octombrie 2010, Adrian Păunescu a fost internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca din capitală, unde scrie o ultimă poezie (“De la un cardiac, cordial”). Apoi… a murit. Se întâmplă asta în zorii zilei de 5 noiembrie 2010, la ora 7,15. În harta sa natală, casa VIII, casa morţii, era activată de Uranus în careu (aspect defavorabil) cu Venus, dar mai ales cu Luna, guvernatorul zodiei sale, care era în Peşti, în casa V, care guvernează inima. Acelaşi Uranus, în momentul morţii sale era în casa IV, care arata finalul vieţii şi în inconjunctie, aspect nociv pentru nativ, cu Mijlocul Cerului. Soarele său era în zodia Scorpion în analogie cu casa VIII, casa morţii, şi în casa XII, casa marilor încercări, casa durerii. Astrele şi-au spus cuvântul: atât i-a fost dat, cum spune romanul. Moartea sa a fost predestinata, dar opera lui e nemuritoare; iar el a murit aşa cum a trăit: demn.

Centrul de investigaţii parapsihologice A.A.P.E.S.
Coordonator: Radu Botez (parapsiholog)
www.parapsiholog.ro