Află despre aura ta
Aura – „corpul subtil”
Cand vorbim despre „aura” trebuie sa spunem ca nu este vreo noutate, desi, abia prin anii ’30 ai secolului al XX-lea, ea a fost fotografiata de sotii Kirlian; dar in „Cunoastere si initiere” Max Guilmont ne spune ca vechii egipteni aveau cunostinte avansate despre energiile invizibile ale naturii si despre aura bioenergetica. Pe de alta parte, v-ati intrebat vreodata de ce vechile icoane reprezentand sfinti, au un cerc asupra capului? Acest cerc nu este altceva decat reprezentarea grafica, primitiva a aurei; deci existenta aurei este un lucru cert si cunoscut – deja – in vechime. Dar, ce este aura? Se stie ca omul are un camp electromagnetic ce propaga radiatii sub forma de vibratii asociate cu cuante de energie; aceste energii informationale vibrationale fac parte din intreita entitate care este omul, formand aura, despre care vom vorbi mai jos.
Tripla entitate
Omul este o fiinta fizica, o fiinta ganditoare, o fiinta spirituala; asta inseamna ca omul se compune din trup, suflet si spirit. Prin trupul sau, omul se pune in legatura cu lucrurile; prin suflet pastreaza in sine impresiile pe care acestea le fac asupra sa, iar prin spirit i se releveaza lucrurile ascunse in propriul lor launtru. Existenta trupeasca se poate vedea cu ochiul fizic, dar nu poti privi in lumea sufleteasca, dupa cum, prin spirit, omului i se releveaza esenta ascunsa a lucrurilor; aceasta revelatie nu este data tuturor. Carus, in al sau „Organon al cunoasterii naturii si a spiritului” spune ca „…acolo unde creierul nu s-a dezvoltat indeajuns, unde prezinta micime si insuficienta… nu poate fi vorba de cunoastere. O structura puternica si frumos dezvoltata… reprezinta… prima conditie indispensabila pentru cunoasterea (spirituala) superioara”.
Despre aura
O „vedere spirituala” superior dezvoltata poate distinge „aura”. Un gand uman poate sa apara ca fenomen de culoare perceptibil spiritual si, in acest caz, culoarea corespunde caracterului gandului. Aura umana, perceptibila „ochiului spiritual”, radiaza in jurul omului fizic si-l invaluie ca intr-un nor de forma ovoidala, a carui marime difera de la individ la individ. Continutul unui gand, al unei trairi, traieste numai in sufletul celui ce il gandeste sau simte, dar acest continut produce efecte in lumea spirituala. Pentru cel ce are simturile spirituale deschise, omul fizic este doar o parte din omul intreg; acest om fizic fiind centrul efluviilor (unii le numesc energii) sufletesti si spirituale. Lumea sufleteasca si lumea spiritului sunt tot atat de reale, poate chiar mai reale, decat lumea sensibila (materiala), pentru ca spiritul este prezent in corpul fizic al omului. Astfel omul este cu adevarat o intreita entitate umana, iar el se regaseste ca un intreg in lumea spirituala. Vederea spirituala a aurei poate discerne diferite temperamente si predispozitiile sufletesti ale oamenilor; ea difera, de asemenea, in functie de gradul de dezvoltare spirituala a subiectului.
Fluctuante sau durabile – culorile aurei
Pentru cei cu simtul launtric al vederii spirituale, fenomenele sufletesti si spirituale pot deveni perceptii, intocmai cum ochiul vede culorile, iar aceste perceptii devin vizibile in mod suprasensibil. Sentimentele apar ca fenomene luminoase, ele radiaza de la cel care le traieste, iar gandurile catre ceva anume apar ca parcurgand spatiul spiritual. Acesta este procesul perceptibil pentru ochiul spiritual, adica „vizualizarea” aurei in plan spiritual. Aceste perceptii spirituale pot sa apara ca fenomene de culoare, iar culoarea corespunde caracterului gandului. De pilda, gandurile care vin din lumea senzoriala oglindesc nuante de culoare rosie. Un ganditor catre cunoasterea superioara emite un frumos galben deschis. Iubirea genereaza culoarea diafana roz. Gandul precis are contur clar, gandirea confuza genereaza formatiuni noroase, estompate. Aura este in continua miscare, dupa cum schimbatoare este si viata launtrica a omului. Totusi, talentele, obisnuintele, caracterul, se exprima in culori stabile. Toate schimbatoarele dispozitii, toate inclinatiile, bucuriile si durerile, isi gasesc expesia in aura. Un om dominat de instincte animalice, spre exemplu, are o aura complet diferita fata de ganditorul-filosof; tot asa cum o persoana religioasa are o aura diferita de cel cu preocupari strict materiale. Trairile animalice prezinta o aura strabatuta de curenti de culoare bruna si galben-rosiatica; in cazul unor persoane mai evoluate observam, in aceleasi parti ale aurei, un galben-rosiatic mai deschis si nuante de verde. Cu cat inteligenta este mai dezvoltata – verdele devine mai puternic; exista si oameni foarte destepti, dar cu porniri animalice, in cazul lor, verdele este nuantat cu brun sau brun-rosu. Oamenii lipsiti de inteligenta au o mare parte din aura de culoare rosu-brun sau rosu-inchis ca sangele. In cazul persoanelor echilibrate, meditativ-ganditoare, linistite, aura lor va avea un frumos si binefacator verde. Starile sufletesti care exprima devotament dau nuante de culoare albastra. Cu cat omul este mai altruist, cu atat mai semnificative devin nuantele de albastru; un albastru frumos licaresc si sufletele sensibile, firile religioase si cei dedicati cu trup si suflet operelor caritabile; daca acesti „albastri” sunt si inteligenti, vor avea curenti verzi si albastri. Persoanele active, inventive, cei intelepti, in general tot ce are legatura cu activitatea spirituala, au o aura ce radiaza din launtrul lor catre inafara nuante de culori deschise. O persoana activa, dar inventiva in folosul pasiunilor senzoriale are in aura nuante de albastru-rosu inchis. Persoana inventiva pentru scopuri obiective are rosu-albastru deschis. Roz-rosu sau violet deschis arata viata spirituala, un nobil devotament si putere de sacrificiu. Nu numai trairile sufletesti, ci si emotiile trecatoare, dispozitiile si alte trairi launtrice, isi arata in aura fluctuatiile : o brusca mare suparare da fluctuatii rosii; revolta onoarei ranite apare sub forma de nori de un verde inchis. Accesul de frica poate genera dungi valurite albastru, cu luciri albastru-roscat; asteptand cu incordare un rezultat produce aura cu dungi rosii-albastre, radiind spre exterior. Senzatiile de puternic afect pot fi o palpaire de puncte si pete mici albastru-rosietice; la cei mai putin impresionabili, aceste mici pete pot fi galben-portocaliu sau chiar galben.
Tripla aura
Vederea spirituala superior dezvoltata distinge in aura care inconjoara omul, trei categorii de fenomene de culoare. In primul rand sunt cele care par netransparente si lipsite de stralucire; totusi, comparandu-le cu cele percepute de ochiul fizic, ele sunt vaporoase si transparente. O a doua categorie este formata din acele fenomene de culoare care sunt oarecum in intregime lumina si care lumineaza spatiul pe care il umplu. Cea de a treia categorie este cea a fenomenelor de culoare cu caracater radiant, scanteietor, licaritor, care umplu spatiul cu stralucire si raze, avand un „ce” activ, mobil in sine. Datorita primelor doua categorii, spatiul se umple cu o fluiditate subtila, iar datorita celei de a treia, spatiul se umple de „viata” capatand o mobilitate ce nu inceteaza niciodata. Aura intreita este expresia suprasensibil-vizibila a entitatii umane, exprimand cele trei corpuri : trupesc, sufletesc si spiritual. Prima aura oglindeste influenta trupului asupra sufletului; a doua exprima viata sufletului, iar cea de a treia oglindeste dominatia spiritului etern aspra omului trecator. In cazul unei persoane instinctuale, plina de pofte, in prima aura se vad cele mai stridente nuante de culori, in a doua vor fi foarte putine formatiuni de culori, iar a treia este abia schitata (ici-acolo cate-o licarire de gand-vag). Cu cat omul e mai putin instinctual, cu atat prima aura se estompeaza, a doua se mareste, iar daca persoana este „cetatean” al lumii spirituale, cea de a treia aura, cea minunata, se mareste, in masura in care el este astfel. Rudolf Steiner spune ca „in masura in care poseda aceasta aura, oamenii sunt flacari prin care Dumnezeu lumineaza aceasta lume”.
Nuante
In intreita aura se gasesc culori cu cele mai variate nuante, care se schimba in functie de dezvoltarea omului. Viata neevoluata se vede in prima aura, in toate nuantele de la rosu la albastru tulbure si neclar; placerea trupeasca, lacomia au nuante de rosu; indiferentii, apaticii care se dedau la aceste placeri, vor avea nuante de verde; pasiunile violente care tind spre teluri de neatins pentru ele, apar verzi-brune si verzi-galbui. Inclinatiile josnice vor fi vizualizate in nuante galben neclar pana la brun; dragostea de mama poate sa apara in aura in nuante de rosu deschis spre roz; frica lasa nuante brun-albastru sau cenusiu-albastru. A doua aura se manifesta si ea prin nuante. Trufia, ambitia – brun si portocaliu; curiozitatea se manifesta prin pete rosii-galbene; gandirea clara si inteligenta se arata prin galben deschis; verdele este expresia intelegerii vietii si lumii. Copiii sunt cei care au mult verde in aura; memoria buna se vede galben-verde, iubirea este roz; evlavia este albastru. Cand religiozitatea se apropie de apogeu, albastrul se face violet. Albastru-indigo este semn de idealism si seriozitate. Cea de a treia aura are trei culori fundamentale : galben, verde, albastru. Galbenul apare odata cu ideile inaltatoare, gandirea intuitiva are acelasi galben cu luciu auriu, iar verdele exprima iubirea pentru toate fiintele. Albastru exprima capacitatea de devotiune altruista catre toate fiintele, iar cand aceasta atinge capacitatea de a te jertfi pentru altii, atunci albastrul devine violet luminos. In cazul unui spirit ales, la care apare totusi si egoismul, pe langa galben apare si portocaliul.
Prin „vederea aurei” se intelege o extindere si o imbogatire a celor percepute in lumea fizica. Cine nu gandeste astfel, nu cunoaste lumea spirituala si – de cele mai multe ori – nici nu vrea sa o cunoasca.
Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro