Una din variante, ne spune că artele marțiale au fost create pentru a ajuta oamenii pașnici să se apere de cei care-i tâlhăreau şi le furau recoltele. În timp, societatea a evoluat şi de asemenea şi artele marțiale. Acestea au devenit un mijloc de educație şi de dezvoltare multilaterală a practicantului. Astfel, pe lângă procedeele tehnice, specifice fiecărui stil, artele marțiale optimizează constant nivelul coordonărilor motrice, al inteligenţei motrice şi îi dezvolta practicantului conduita etică şi morală. Astfel, practicantul extinde în viața de zi cu zi principiile conduitei cavalerești, specifică artelor marțiale. Date fiind acestea, obținerea unei centuri sau a unei medalii nu mai este un scop în sine, satisfacția constând în evoluția permanentă şi constantă pe această cale. Devenind un om puternic, atât din punct de vedere fizic cât şi spiritual, practicantul va conștientiza felul în care poate fi de folos celor din jurul său. Rămâne ca liberul arbitru să decidă în ce fel practicantul alege să-şi folosească „puterile”.

Unul din principiile fundamentale ale Qwanki do-ului spune:
„Să folosească artele marțiale pentru binele său şi al altora, şi nu pentru satisfacerea orgoliului şi a vanității.”
Deducem, din enunțul acestui principiu, că este de datoria fiecărui practicant, mai ales pentru cei care au obținut centura neagră, de a se implica într-un fel sau altul, în sprijinirea persoanelor care au nevoie de ajutor.

O persoană tipică, sănătoasă, nu are nici un merit pentru faptul că se poate descurca singură, așa cum nici copiii cu autism nu au nici o vină pentru faptul că soarta a hotărât ca ei să trăiască experiențe mai puțin plăcute şi să ajungă în situația de a fi dependenți, pentru o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă, de ajutorul celor din jur.

La fiecare examen de grad, peste centură neagră, Giam Su Ovidiu Covaci ne spune:
„Depinde de voi cât de mult veți da valoare gradului pe care l-ați obținut. Sunteți centuri negre şi lumea se va uita la voi şi va avea așteptări foarte mari.”

Întotdeauna am dorit să ajut pe cei din jurul meu. Înainte de a mă implica în domeniul aceasta al autismului, am fost câțiva ani voluntar în căutarea unor copii dispăruți. Apoi, predând Qwanki do în grădinițe, am ajuns în preajma unor copii cu autism. Observându-i şi din dorința de a veni în sprijinul acestora, am dezvoltat o terapie ce astăzi poartă numele de Terapia 3C (Conștientizare, Coordonare, Concentrare). Nu o să detaliez foarte mult în prezentul articol, fiindcă scopul este de altul, însă cei care doresc detalii despre Terapia 3C, pot afla informații disponibile pe internet.

De ce Arte Marțiale pentru copiii cu autism? Care sunt beneficiile? Care este momentul în care copiii cu autism pot aborda o artă marțială? Ce fel de artă marțială poate aborda un copil cu autism? Iată câteva GiamSu Ovidiu Covaci întrebări la care voi răspunde în cele ce urmează, având în vedere experiența, de peste 10 ani pe care o am în interacțiunea cu acești copii.

1. De ce Arte Marțiale pentru copiii cu autism? Care sunt beneficiile?

Artele marțiale au la bază un sistem complet de optimizare a coordonărilor şi a nivelului de conștientizare a propriului potențial psiho-fizic şi motric. Pe lângă toate acestea, gradul de încredere în sine, capacitatea de socializare, dar şi gradul de integrare socială vor cunoaște evoluții constante, uneori apărând chiar şi salturi spectaculoase. Copilul cu autism va deveni conștient de propriul potențial psiho-fizic şi va atinge un nivel în care va dori şi va fi capabil să ajute colegi care sunt la început de drum.

Personal, am format în București o grupă de copii cu autism, „Qwanki do – Special needs”, şi la ultimul antrenament am decis să scot în fata grupei câte un elev. Acesta urma să execute o tehnică impusă, la numărătoarea mea, ceilalți copii din grupă urmându-i mișcările. După primii doi elevi prezenți în fata grupei, capacitatea de concentrare a celorlalți a crescut, deoarece le-am promis că vor ieși în fata grupei toți cei care sunt atenți şi care execută tehnicile întocmai cu cei din faţa lor. A fost ceva nou, pentru elevii aflați în fata grupei, însă aceștia s-au comportat foarte bine, pentru început.

Ca şi la celelalte sporturi, artele marțiale optimizează gândirea motrică, inteligența motrică, capacitatea de orientare spațială, etc. Acestea sunt obiective comune fiecărui sport. Nu voi detalia aici. Pot însă menționa, ca în cazul persoanelor cu autism, aceste achiziții îi vor ajuta în toate activitățile cotidiene, într-un mod în care nici o altă terapie nu iipoate ajuta.

2. Care este momentul în care copiii cu autism pot aborda o artă marțială?

Trebuie să menționam faptul că din punct de vedere psihomotor, deficientele persoanelor cu autism, sunt de patru feluri, şi anume:

  • Severe
  • Slab-funcționale
  • Funcționale
  • Înalt – funcționale

Antrenamentul în artele marțiale se bazează foarte mult, în prima fază, pe capacitatea de imitare a practicantului. Rezultă de aici, că doar persoanele cu autism funcțional şi cele cu autism înalt-funcțional pot aborda o artă marțială.

Copilul cu autism trebuie să fie capabil să imite, să aibă capacitate medie de efort psiho-fizic şi între 70% – 80% din achizițiile psihomotorii corespunzătoare vârstei lui. De asemenea, timpul de răspuns trebuie să fie sensibil apropiat de cel al unei persoane tipice.

3. Ce fel de artă marțială este recomandată pentru copiii cu autism?

În nici un caz artele marțiale care sunt promovate în aceste vremuri la TV. Artele marțiale care au ca şi obiectiv exclusiv doar lupta, nu pot ajuta şi dezvolta copilul cu autism. Recomand artele marțiale tradiționale, cele în care exista probe exclusiv tehnice, şi aici putem menționa numeroase stiluri. Am întâlnit copii, adolescenți şi adulți care practicau Karate-tradițional, TaeKwon Do, etc.

Desigur, fiind antrenor de Qwanki do, nu pot să nu menționez faptul că, în România, primul copil cu autism care a practicat artele marțiale a fost Andrei Albu, din Constanța. Din punct de vedere psihomotor, Andrei este un copil recuperat, cu ajutorul Terapiei 3C, acesta practicând şi în prezent Qwanki do. Pentru evoluția sa, în anul 2014, acesta a fost premiat în cadrul Festivalului Mondial de Autism, cu premiul „Excelență în sport”. Nu este singurul copil cu autism recuperat cu ajutorul Terapiei 3C, şi care mai apoi a abordat Qwanki do-ul. Sunt zeci de astfel de cazuri. Qwanki do-ul este deci o soluție probată.

În concluzie, copiii cu autism pot aborda orice artă marțială pentru care primii pași înseamnă respect, acceptare, autocunoaștere şi autodezvoltare. Toate acestea sunt posibile acolo unde cel care coordonează tot procesul de învățare, TRĂIEŞTE arta marțială 24/24 h. Ca şi practicanți de arte marțiale avem datoria de a arăta şi ceea ce am construit în interior. Şi mai avem datoria de a pune aceste „puteri” în „slujba” celor care au cu adevărat nevoie de ele.

Prof. Paul-Constantin Cojocaru
Centura neagra 3 Dang – Qwanki do
Fondator Terapia 3C