Mă îndoiesc că există cineva care nu știe ce înseamnă termenul “beție”. Dacă totuși există, precizez că beția este o stare de intoxicație în care se află omul care a consumat alcool. În anumite situații, poate însemna și o petrecere la care se bea foarte mult alcool.
Ideea acestui articol nu a venit analizând comportamentul personajului Celentano din serialul Las Fierbinți și nici atunci când am citit lucrarea d-nului doctor Radu Vrasti “Terapia alcoolismului”.
Ideea acestui articol a venit după ce m-am convins că la beție se spune întotdeauna ceea ce se gândește cu adevărat, despre oricine, oricât de apropiat ar fi.
Observația că bețivii spun adevărul nu este o noutate. În antichitate, mai precis în urmă cu peste 2000 de ani, beția era o metodă pentru a se scoate la lumină adevărul. Expresia Latină “In vino veritas” (care se traduce prin În vin e adevărul), îi este atribuită poetului grec Alceu care a trăit în sec VI, înainte de Hristos. În scrierile sale, Alceu povestește că îmbătarea cu vinuri tari a celor care comiteau fapte grave, era metoda cea mai utilizată pentru a-i determina să spună adevărul. Cum se explică? Beția eliberează dorințele latente, iar starea de ebrietate face ca cel afectat să devină liber în exprimare și să dezvăluie (cu violență sau fără) cele mai ascunse gânduri pe care le ascunde (cu viclenie) atunci când este treaz. Alcoolul amețește acea parte care conține blocajele sau limitările impuse de conviețuirea în societate. Unui om beat nu-i pasă că jignește, că rănește emoțional sau fizic. Adevărata sa personalitate iese la suprafață spontan, zgomotos, fără nicio restricție din punct de vedere educațional. Puțini oameni știu că educația nu mai funcționează atunci când se consumă alcool în mod excesiv. De ce este atât de grav? Pentru că alcoolul ingerat are proprietatea de a anula frica de consecințe. Cum se poate explica? Fluxul între neuroni devine lent, omul își amintește din ce în ce mai puțin (chiar deloc), gândirea logică este anihilată și este înlocuită de instinct. Nu degeaba se spune că consumul mare de alcool schimbă personalitatea și scoate la lumina animalul din om! Mă număr printre psihologii care au studiat îndelung acest viciu. Am observat că alcoolul consumat în exces schimbă trăsături importante de personalitate, îndeosebi introvertirea și extrovertirea. Așa cum ni se spunea la curs, există diferite tipuri de bețivi:
a) tipul bețivului al cărui comportament se schimbă foarte puțin după ce se se îmbată; beția le activează creativitatea, rămânând suficient de rațional;
b) tipul bețivului care devine foarte vesel, vorbăreț, distractiv, plăcut și despre care se spune că este bun sufletește;
c) tipul bețivului care devine trist, plangacios, despre care se spune că suferă de o depresie ascunsă;
d) tipul bețivului rău care se manifestă violent, dezagreabil, iresponsabil și despre care se spune că are un suflet foarte rău, la propriu.
Un alt clasament al tipurilor de bețivi ar fi și cel denumit în funcție de comportamentul unor animale:
– bețivul “maimuță” care dansează, se agită, uneori cântă, fiind pe post de bufon în cercurile în care activează;
– bețivul “porc” care la beție respiră greu, mănâncă scârbos și sforăie îngrozitor după ce adoarme;
– bețivul “capră” care după ce se îmbată se gândește numai la sex și la orgii sexuale.
Exceptând psihopații și sociopații care sunt bolnavi psihic, felul în care reacționează bețivii depinde de cantitatea de alcool, dar și de tipul de alcool ingerat. Sunt cazuri când nu reacționează la bere și/sau vin, dar la tărie (palincă, coniac, rom) devin turbați. Când bețivul nu mai știe ce face, poate apărea și amnezia provocată de intoxicarea cu alcool. Cele mai periculoase sunt reacțiile violente, care pot duce la crimă și/sau viol. Așa se explică comportamentul soldaților beți mangă care nu se mulțumesc doar să ucidă, ci le practică pe ambele.
De obicei, persoanele vicioase se cenzurează și își ascund cu succes adevărata personalitate. Chiar și psihologii experimentați au dificultăți în a le intui posibilele manifestări. Tocmai din acest motiv, regretata doamnă profesoară Cojocaru Maria, ne-a sfătuit să nu acceptăm o cerere în căsătorie decât după ce observăm cum se comportă, după două pahare de vin (sau bere), cel care a înaintat solicitarea.
Și mai important de reținut ar fi că alcoolul în exces afectează:
– hipocâmpul (centrul memoriei) motiv pentru care se poate pierde memoria, eventual declanșarea unei demente precoce;
– cortexul motor, motiv pentru care se pierde echilibrul;
– cortexul prefrontal (partea creierului responsabilă de raționament), ceea ce explică lipsa raționamentului în tot ceea ce fac (la beție);
– biocâmpul (învelișul energetic al corpului fizic) a cărei afectare poate duce la declanșarea unor boli fizice deosebit de grave.

Un alt aspect asupra căruia am hotărât să mă opresc, este beția tinerilor, un fenomen tot mai des întâlnit în ultimii ani. Mulți dintre adolescenți consumă alcool, mai ales când sunt sub influența unui anturaj periculos. Chiar se laudă cu mahmureala de a doua zi și le pare o mare bravură, fără a înțelege că alcoolul le afectează iremediabil capacitatea de memorare și concentrare. Bețiile repetate le afectează și capacitatea de a menține atenția, precum și capacitatea de a se orienta. Adolescenții care au relații conflictuale cu părinții și/sau profesorii, pot deveni viitorii alcoolici. Cu cât încep mai devreme, cu atât efectele asupra creierului lor vor fi mai grave.
Se tot vorbește de necesitatea introducerii educației sexuale în școli. Din punctul meu de vedere, la fel de necesară ar fi introducerea educației privind dependențele, îndeosebi cea de alcool, care le este cel mai la îndemână si mai ușor de procurat.
Părinții pot avea un rol important în stoparea acestui gen de consum, însă nu este suficient. Părinții pot fi un bun exemplu și tocmai de aceea nu se recomandă a se consuma alcool în fața copiilor și nici a se lăsa la îndemâna lor recipiente ce conțin alcool. Dacă un adolescent de 13-14 ani se apucă de băut, șansele să devină alcoolic la maturitate, sunt imense.
Consumul excesiv de alcool nu îmbolnăvește doar creierul, ci și ficatul. Nu puțini dintre consumatorii profesioniști au sfârșit în cel mai chinuitor mod cu putință, vomitându-și, la propriu, ficatul.
Celor care mi-au solicitat recomandări în legătură cu posibilitățile pe care le au de a se opri din băut alcool, le-am sugerat necesitatea începerii unui tratament specializat, dar și o scurtă vizită la spital, la secția Psihiatrie, pentru a vedea cu ce se confruntă cei aflați la dezalcoolizare. Celor evlavioși le-am recomandat să citească ce spune Biblia despre consumul de alcool, dar și despre pedeapsa care-i așteaptă pe bețivi pe lumea cealaltă. În cartea Proverbelor este scris că “vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase, oricine se îmbată cu ele nu este înțelept”. În Biblie sunt condamnați clar bețivii, fiind puși pe aceeași treaptă cu hoții și lacomii “Nici hoții, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu” (Corinteni).
În cartea “Ne vorbește părintele Cleopa”, părintele spune că “beția este un păcat de moarte sufletească și că poate duce la distrugerea familiei, la desfrânare, la sărăcie și la tot felul de boli.” Chiar și apostolii recomandau noilor creștini să aibă mare grijă cu consumul de alcool “nu vă îmbătați cu vin, în care este pierzare, ci vă umpleți cu Duhul”.

În concluzie, între beție și adevăr este o legătură greu de descifrat, dar și dificil de înțeles. Mare atenție la ce vi se spune de cel/cea a cărei minte este afectată de alcool! Poate fi un adevăr foarte dureros, chiar destabilizator, de care este indicat să țineți seama, mai ales dacă conviețuiți cu un astfel de personaj.
Eforturile de a vindeca alcoolismul pot fi foarte mari, atât financiar cât și emoțional. De răbdare și toleranță nu mai amintesc! Rata de vindecare este foarte mică, însă când știința se combină cu credința, efectele pot fi, cel puțin, mulțumitoare.
Mă opresc aici și sper că tot ce am prezentat, la nevoie, v-ar putea fi de folos.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici