Provocarea pe care o lansez odată cu acest nou articol este să vă fac să încercați a vă dovedi bunătatea ori de câte ori puteți, nu doar ca  ofertă de Paște.

În Săptămâna Mare, tendința de a practica bunătatea este mult mai pronunțată. Emoția Sărbătorii Pascale precum și învățăturile bisericești, își pot pune amprenta asupra psihicului uman, făcându-i,  pe cei buni mai buni decât au fost, iar pe cei răi, nu atât de răi,  însă oamenii cu adevărat buni, sunt puțini. Dacă-i aveți în preajma dumneavoastră aveți și șansa de a face, împreună, o mulțime de lucruri bune.

Eu am învățat ce înseamnă bunătatea în familia în care am crescut. “Nu te aștepta ca oamenii să fie buni cu tine, arată-le tu cum se face asta” am fost sfătuită de părinții mei. Despre bunătate și importanța ei am învățat tocmai de la cei care s-au comportat urât cu mine. Am trăit experiențe pe care alții nu le-au trăit. Am experimentat suferințe care m-au ambiționat să-i înfrunt pe cei care mă considerau inferioară și pot afirma că mare parte din bunătatea de care sunt acum în stare, am dobândit-o numai prin exercițiu.
O prietenă consideră că bunătatea este a femeilor, dar nu este adevărat. Femeile pot deveni mai ușor victime ale discursurilor frumoase (și complimentelor), motiv pentru care ele par mai sensibile. Bărbații pot fi buni în aceeași măsură și chiar sunt capabili de a-și demonstra bunătatea. Din fericire, ei sunt primii care observă că bunătatea poate învinge frumusețea, uneori, făcând și alegeri pe care puțini semeni le pot înțelege.
Scriitorul Mark Twain a scris cândva “Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi și orbul îl poate vedea”. A sesizat, într-un mod cu totul excepțional, că bunătatea este un limbaj universal care permite comunicarea felului nostru real de a fi, indiferent de naționalitate, locație geografică, abilități sau dizabilități.
Întrebat care este religia sa, marele înțelept Dalai Lama a răspuns “Religia mea este foarte simplă. Bunătatea este religia mea”. Câți lideri ar putea da un asemenea răspuns? Câtă suferință ar fi putut fi evitată dacă și alți lideri ai lumii ar fi gândit la fel? Încercați să vă imaginați…
Din nefericire, în societatea românească contemporană atunci când încerci să fii bun, ești cam luat de prost.
“ – De ce mă ajuți? Nu vezi că ceilalți se gândesc numai la ei?” am fost recent apostrofată.
“- Nu vreau să fiu ca ceilalți!” am răspuns și totuși am fost refuzată, deși ajutorul meu era total dezinteresat și nu la ofertă.
Un adevărat vizionar a ceea ce se întâmplă în societatea de azi, a fost inegalabilul Ion Luca Caragiale. Știți ce a spus? “Vrei să cunoști lumea? Privește-o de aproape. Vrei să-ti placă? Privește-o de departe”. Ce poate fi mai subtil și mai la obiect decât asta?
Am obiceiul de a da sfaturi și acum mă chinui să scap de el. Mulțumesc celor care mi-au reproșat că ceea ce le recomand, este greu aplicabil. Asta mă face să-mi doresc mai mult și tot ceea ce urmează fac, o voi face mai bine.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici