Cadoul este ceea ce se primește sau se oferă în dar. Din punct de vedere psihologic, cadoul înseamnă mai mult decât credeți, motiv pentru care m-am gândit să vă prezint câteva aspecte, care sper eu, vă vor ajuta atunci când oferiți sau primiți un cadou.

Cadourile își au originea în vechile ofrande (jertfe) pe care oamenii le făceau către divinitățile cărora li se închinau. Cum rugăciunile nu le erau întotdeauna ascultate, au început să-și dăruiască unii altora și așa au descoperit bucuria, dar și sentimentele de apropiere, de apreciere, dar și o altă formă de manifestare a afecțiunii.
În zilele noastre, cadourile sunt considerate o formă de schimb, atât emoțional cât și social. Au rolul de a aduce mulțumire, bucurie și ne pot ajuta să marcăm un moment special cum ar fi: o zi de naștere, o zi onomastică, căsătoria, botezul, etc. Cadourile de Crăciun și Paște sunt o categorie aparte, de celebrare a unor zile mai speciale (pentru care se dă și liber de la serviciu).
Cadoul are legătură cu sentimentele. Un cadou oferit transmite: că persoana care urmează să-l primească este în gândurile dumneavoastră, că v-ați rezervat timpul și o parte din buget pentru a-l achiziționa, arătând cumva importanța pe care o acordați persoanei pentru care l-ați achiziționat.
Cadoul transmite întotdeauna un mesaj, induce o stare de bine atât celui care oferă, dar și celui care primește. Cel care oferă profită de ocazie pentru a-și arăta sentimentele de atenție, grijă, recunoștință. Cel care primește îl percepe ca pe o recompensă, ca pe o recunoaștere și îl face să se simtă apreciat.
Dacă pentru adulți cadoul este o formă de amabilitate și de prețuire, pentru copii cadoul are rol de recompensare pentru buna purtare sau diverse reușite, îndeosebi cele școlare. Pentru ei, cadoul poate fi un factor motivant. Există destui părinți care folosesc cadourile pentru a compensa lipsa din viața de zi cu zi a copiiilor lor. Este cazul părinților nevoiți să muncească în străinătate (la noi nu prea mai au unde) sau al părinților care au job-uri extrem de solicitante care le ocupă întreaga zi. Pierd din vedere că abundența de cadouri duce la dezinteres, la neaprecierea efortului de a dărui si la neînțelegerea noțiunii de risipă. Copiii care primesc prea multe cadouri vor deveni capricioși, veșnic nemulțumiți vor dezvolta ideea că merită totul. Deveniți adolescenți vor fi rebeli, obraznici și pretențioși. La maturitate vor fi aroganți, ironici, posibil și snobi. Fără să bănuiți, în ciuda bunelor dumneavoastră intenții, micuții se pot transforma în veritabili teroriști ai familiei sau aparținătorilor. Mare atenție la ce și cât oferiți!
“Nu dărui aur, dăruiește mângâieri” spune un vechi proverb. Pornind de la această idee, cam greu de digerat pentru unii, ar fi de analizat un alt aspect, la fel de interesant.
Sunt din ce în ce mai multe situații când situația financiară, precară, a părinților nu le permite oferirea unor cadouri. La școală, dar și la joacă, atunci când primesc ceva, copiii se laudă. Dacă toți ceilalți au primit, cel/cea care nu a primit nimic rămâne cu o traumă. Există două posibilități. Devenit adult îi va fi foarte greu să ofere cadouri pentru că nu este familiarizat cu genul acesta de acțiune, sau va oferi în exces, încercând să evite declanșarea la cei dragi a unei suferințe asemănătoare celei din copilăria sa.
O doamnă care mi-a solicitat consilierea cândva, mi-a mărturisit că în 25 de ani de căsnicie nu a primit niciun cadou și nici măcar un buchet de flori de la soțul său. Soțul se purta civilizat, aducea bani în casă, dar la capitolul cadouri, era zero barat. I-am explicat că nu este o problemă atât de gravă. Nici tata nu se pricepea la cadouri, dar l-a învățat mama. Atitudinea domnului-soț era un “bagaj” cu care venea din copilărie. Atunci dar și acum, mulți părinți abia pot pune ceva de mâncare pe masa copiiilor, iar despre cadouri, nici nu poate fi vorba! I-am recomandat să-i vorbească soțului despre dorința sa, cu calm, cu răbdare, fără reproșuri. A ascultat-o uluit. Ce a contat? Tonul cu care doamna i-a spus ce avea de spus, dar și textul. Rezultatul? Acum primește un cadou și flori la aniversarea zilei sale de naștere. Este un mic progres la care doamna nu mai spera…

Peste câteva zile vom sărbători Crăciunul. Învățați pe cei mici să dăruiască felicitări și desene confecționate de ei. Explicați-le că o astfel de felicitare (sau desen) și o îmbrățișare sinceră, valorează mai mult decât un simplu obiect. Dumneavoastră dăruiți ce puteți, cât puteți, în limite rezonabile, dar faceți-o cu bunătate și dacă se poate, cu un mic zâmbet. O vorbă bună, un telefon seara, o mulțumire pot fi un cadou mult apreciat…iar oamenii adoră astfel de cadouri!
Dacă veți avea timp vizionați și filmul “Fiicele doctorului” (este o ecranizare după o carte celebră). Veți putea viziona o exemplificare a celor analizate anterior. În respectivul film, un domn se scuza că nu-i poate oferi nimic (material) domnișoarei pe care o iubea. “Mâinile mele sunt goale” declara întristat, rușinat, dar sincer. Știți ce i s-a răspuns? “Nu cred asta, mâinile tale nu sunt goale, țin în ele inima mea!”. Mai mult nu vă spun, nu ar mai avea rost să vizionați filmul.

În concluzie, cadoul este mai mult decât pare. Poate îmbrăca o multitudine de forme și poate fi oferit de oricine, numai să se vrea. Este adevărat, depinde și cine îl primește, dar asta este o altă poveste…de care mă voi ocupa, dacă sunteți interesați.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici