Calea de întoarcere este o cale foarte grea, mai ales din punct de vedere emoțional. Este din ce în ce mai puțin accesată și pentru că este des vehiculată ideea că “nu mă mai întorc acolo unde am scuipat deja”.
Nu m-am gândit vreodată că cineva va veni la consiliere pentru a fi ajutat(ă) să găsească o cale de întoarcere. Unde anume? Acolo unde a greșit, unde a nedreptățit prin atitudinea, dar și prin comportamentul său.
Am acceptat întâlnirea și discuția fără prea mult entuziasm, am luat-o doar ca pe o nouă provocare, venită din partea unei persoane misterioase a cărei voce îmi era cunoscută. Surpriza a fost destul de mare. Persoana care-mi solicitase consilierea, revenise la mine după mulți ani. Memoria mea auditivă nu mă înșelase!
Solicitarea a sunat cam așa “M-am rătăcit din toate punctele de vedere, îndeosebi emoțional. Nu știu ce să mai fac, nu știu de unde să încep, însă nu m-am resemnat. Conștientizez greșelile pe care le-am făcut și caut o cale de întoarcere”.
“- Pentru a fi iertat (ă)?” am întrebat eu.
“- Mai întâi să îndrept lucrurile și dacă se mai poate, să fiu iertat(a)…”

Răspuns:
La psiholog nu este ca la preot, deși multe persoane nu prea înțeleg diferența. Nu vă voi adresa întrebări stânjenitoare, nu am pretenția să îmi oferiți răspunsuri din categoria secretelor personale și nici nu vă voi pedepsi un vreun fel. Vom analiza împreună calea de întoarcere, din punct de vedere psihologic, voi exemplifica cele afirmate cu ajutorul unei pilde cunoscute, după care veți lua direcția pe care o doriți.
Calea de întoarcere este o cale a analizării emoțiilor, bune și rele, a inițierii unor acțiuni curajoase de care vă poate fi foarte frică, chiar mai mult decât de moarte. Dacă în trecut ați ales o cale greșită și acum doriți să reveniți pentru a îndrepta lucrurile, aveți în vedere că va trebui să vă schimbați și nu oricum. Schimbarea dumneavoastră în bine va putea duce la o rezolvare rapidă a durerii și regretelor pe care le resimțiți, dar și la un sentiment mai accentuat de control, atât în ceea ce vă privește cât și a situației în care ați ajuns. Nu sunteți în situația de a completa un chestionar auto și nu trebuie să hotărâți când întoarcerea este interzisă sau nu. Nu sunteți pe o stradă cu sens unic și nici la o intersecție. Există o cale de întoarcere până și pentru cei care au păcătuit grav în fața lui Dumnezeu. Cred că Pilda fiului rătăcitor vă poate ajuta și o voi relata pe scurt.

Un tată avea doi fii. Fiecare a primit partea lui de moștenire, însă fiul cel mic a plecat de acasă și a cheltuit toți banii pe petreceri și destrăbălare. Ajuns în mizerie, ca să poată supraviețui, a acceptat să fie păstor la o turmă de porci. Nemaiputând suporta foamea și umilința, s-a reîntors acasă și spre uimirea sa, a fost primit de tatăl său cu mare bucurie și fast. Fiul cel mare s-a simțit tare nedreptățit, pentru că el niciodată nu se bucurase de o asemenea cinstire. Tatăl său i-a explicat că prilejul acelei mari bucurii nu este doar întoarcerea acasă, ci și recuperarea fiului pierdut.
Morala: Oricât de “rătăciți” am fi, putem descoperi calea întoarcerii, precum și forța necesară de a reveni.

Conștientizarea greșelilor este doar un început pe calea revenirii, fără de care nu poate există reconversie morală. Valorificați situația limită în care vă aflați spre scopul nobil de a repara ce aveți de reparat. Demonstrați că cei/cele care v-au influențat negativ, nu mai au nicio putere asupra minții dumneavoastră. Nu ați ajuns la capătul vieții. Nu sunteți în comă să nu mai puteți vedea, auzi sau acționa în vreun fel. Bucurați-vă de timpul rămas și valorificați-l în așa fel încât să nu mai fie nevoie să căutați o nouă cale de întoarcere!
“Fii foarte atent pe cine calci când urci, că vei întâlni aceiași oameni la coborâre” spunea Donald Trump în precedenta sa campanie electorală. Aveți mai mare grijă cum vă purtați cu cei/cele de la care, s-ar putea, să vă cereți iertare. Unii pot ierta, alții nu și s-ar putea să vă întâlniți fățiș, tocmai pe calea dumneavoastră de întoarcere. Respectați-le dorința cu demnitate și acceptați ideea că, pe lumea asta, nu orice se poate ierta. Există speranțe și pentru următoarea, dar cine mai știe?
Se spune că atunci când cineva alege calea de întoarcere, este un semn de maturizare și că s-a trezit conștiința în el/ea. În ceea ce vă privește, eu nu cred nimic. Am încercat să explic de ce calea de întoarcere pe care o doriți, ar putea fi o alegere fericită.
Peste un timp, m-aș bucura să reveniți și să-mi spuneți că a fost cea mai bună alegere. Din fericire, ar fi un alt gen de întoarcere… la care eu sper, din moment ce ați avut atâta răbdare să mă urmăriți.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici