Ce se întâmplă cu noi când existenţa cotidiană ne e bruscată de tot felul de situaţii care par de nerezolvat? Gestul prim este acela de a ne îndrepta către cineva cunoscut sau care poate fi cunoscut într-un asemenea context, prin nu ştiu ce alte persoane. Transferăm responsabilitatea aceluia, iar dacă mai ştim că este şi o persoană de refuzat, cu soluţii pentru orice omeneşte posibil, cu atât mai bine. Scenariul se poate repeta, domeniile de accesat sunt multiple, de la cel casnic, la cel administrativ, şcolar, financiar sau medical. Mulţumim o dată, de două ori, spunem cald şi linguşitor bună ziua, după care problemele devin curente, aproape că se subînţelege ca acel cineva le poate gestiona, garantându-i acestuia o prietenie eternă. (Ce va face cu ea?) Aşa ne învaţă şi familia!
Pentru gesturile omului de bine trăiesc doar speranţele lui că totul se va întoarce frumos într-o zi!
Un punct de vedere!
Ce ignoră mereu nefericitul, cel ce trebuie sprijinit, este faptul că ajutorul înseamnă un sacrificiu, minor, major, este o falie în viaţa individului dispus să-l facă, o pauză care înseamnă timp, gând, soluţie, efort, compromis, evident dacă este totul dezinteresat.
Oamenii ajută oameni, e o lege a firii, nobilă muncă şi împovărătoare, după cum am văzut, iar mulţumirea este de nemăsurat! Naivul cam aşa ar spune (naiv în sensul dat de Schiller poeţilor), sentimentalul (termen preluat tot de la Schiller) ar mai reflecta puţin. Indiferent de ipostază parcă aştepti un curat bună-ziua sau măcar unul formal, tu cel care ai ajutat.
Ce simţi însă când priveşti tabloul în care personajele de azi sunt cele pentru care odinioară ai dat totul: jucării, lecţii, parfumuri dragi sau poşete ascunse pentru nu doreai să le aibă nimeni, poate nici copiii tăi viitori, momente unice din viaţă etc. … şi primeai, în schimb, un salut.
Regret? Resemnare? Răzbunare? Te grăbeşti să califici, mai ales când persoanele sunt ocrotite de aceleaşi instanţe care implorau ajutorul cu zece ani în urmă?
Renunţare? Milă? Blamare? Ignorare?
Nu, nimic dintre acestea, laşi totul în seama lor, ele se vor consuma savurându-şi alături de cei asemenea lor biruinţa refuzului de a da bună-ziua unui om, îşi vor apropria un premiu amar, vor transmite sărăcia şi neputinţa altora, celor ce le vin din spate…
Tribut greu indiferent de nume, şcoală sau rang!

Ana Koman – Editor online