Între căutări şi aşteptări

Întrebat „Care mai e viaţa ta?” cineva a răspuns „Un slalom printre căutări şi aşteptări”. M-a surprins răspunsul şi l-am privit mai atent pe cel care-l rostise cu atâta repeziciune. Afişa o bună-dispoziţie de invidiat, însă privirea sa sugera că era ceva forţat şi fals în toată acea atitudine. Mi-am îndreptat atenţia spre nişte flori superbe de toamnă, refuzând să mai analizez răspunsurile oamenilor de pe stradă. Mi-am văzut de drum, de cumpărături şi de gândurile mele. În ciuda efortului de a mă detaşa, răspunsul acelui om, care punea o punte de legătură între căutări şi aşteptări, îmi tot revenea în minte. Şi cum nimic nu este întâmplător, peste vreo două zile, mi-a telefonat o cunoştinţă şi m-a rugat să am o discuţie, gen consiliere, cu fratele ei. Ştiam că are un frate, dar nu-l văzusem niciodată. Fiindcă eram ocupată până peste cap cu alte probleme, eram pe punctul de a o refuza politicos, însă ceva din tonul ei mi-a amintit de unul dintre sfaturile lui Dalai Lama „Fiţi amabili ori de câte ori este posibil; întotdeauna este posibil!”. Am acceptat şi astfel am ajuns să ne cunoaştem.
La consiliere a venit tocmai domnul al cărui răspuns mă pusese pe gânduri. Afişa o bună-dispoziţie la fel de falsă şi se comporta de o aşa manieră încât parcă eu venisem la consiliere şi nu invers. L-am lăsat să se manifeste, nu l-am întrerupt, nu l-am corectat. Foarte surprins de atitudinea mea, după vreo 15 minute, m-a întrebat:
„– De ce nu mă întrebaţi ce caut la dumneavoastră şi ce aşteptări am?”
Deloc surprinsă de atitudinea sa, i-am răspuns:
„– Prefer să vă ascult. M-aţi căutat, m-aţi găsit şi este clar că aveţi oarecare aşteptări de la mine.’’
„– Să înţeleg că aţi sesizat şi dumneavoastră că există o legătură între aşteptări şi căutări?”
„– Da, şi aş dori să discutăm despre asta.”
Foarte mulţumit de răspuns, a început să-mi prezinte punctul său de vedere în legătură cu cele două noţiuni.
„– De când m-am dus la şcoală, am căutat să fiu cel mai bun şi să fiu remarcat. Am fost cel mai bun la învăţătură foarte mulţi ani şi mă aşteptam ca acest succes să se manifeste pe toate planurile. Aşteptările au fost legate de viaţă familială, profesională, afectivă. Nu a fost deloc aşa, nu am fost printre cei „populari”, deşi am făcut tot posibilul să fiu. Aşteptările neîmplinite m-au transformat într-un personaj închis şi secretos. „Să nu ştie nimeni ce răni te dor!” ne-a învăţat Octavian Goga, iar eu am făcut din acest îndemn, un cod de conduită. Am zile când sufletul mă doare, pentru că eu tot caut, fără a fi nici detectiv şi nici arheolog. Caut o slujbă care să nu mă mai acapareze atât de mult, caut o fată care să corespundă tuturor aşteptărilor mele, caut acea mulţumire sufletească pe care mi-a oferit-o, demult, succesul şcolar! Cam de mult timp sunt participant la acest slalom şi acum se pare că am obosit. Unde greşesc?”
„– Căutările îndelungate fără a ajunge la un rezultat mulţumitor, sugerează că aşteptările pe care le aveţi nu sunt deloc modeste. Eu cred că viaţa poate fi comparată, dar nu confundată cu o căutare. Tocmai de aceea, eu vă sugerez să mai schimbaţi elementele vizate. Poate că între căutări şi aşteptări mai există ceva, încă, nedescoperit.
Nicolae Iorga spunea „Dacă îţi place trandafirul, trebuie să-l accepţi cu tot cu spinii lui”. Când va place ceva, focalizaţi-vă pe ceea ce vă place; când nu ştiţi ce să alegeţi, cereţi sfatul unui duşman, însă de procedat, procedaţi invers. Lăudaţi pe cine merită, recunosteti meritele atunci când este cazul şi cred veţi primi „răspunsuri” afective la care nu v-aţi gândit; indicat ar fi nu va mai pierdeţi timpul cu cei care nu vor să şi-l piardă cu dumneavoastră…”
„– Cu toţi cei care vin la consiliere discutaţi aşa? Să înţeleg că dumneavoastră aţi găsit toate răspunsurile pe care le căutaţi?”
„– Da, eu cu toate persoanele care vin la mine discut în acest fel. Nu am pretenţia că ceea ce le spun poate fi considerat un posibil răspuns, ofer doar un punct de vedere la cele discutate, restul este numai alegerea dânşilor…”
„– Şi nu e cam pierdere de timp?”
„– Pentru mine nu, pentru că eu cred în ideea lansată de vechiul proverb „Dacă aprinzi un felinar pentru cineva, acesta va lumina şi viaţa ta”.
„– Dumneavoastră aţi reuşit să găsiţi răspuns la toate căutările şi întrebările pe care le aveţi?”
„– Eu nu sunt cercetător şi nici filosof! La o asemenea întrebare cred că cel mai frumos răspuns l-a oferit muzicianul Bob Marley, pe care îl citez ori de câte ori este necesar „Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viaţa şi îţi schimba toate întrebările”.
„– Şi cu aşteptările mele cum rămâne?”
„– Cum am stabilit. Adaptaţi-le realităţii şi aveţi în vedere că între căutări şi aşteptări poate mai există ceva…”
M-a privit lung, de parcă atunci mă vedea cu adevărat, şi-a privit atent ceasul, apoi a plecat grăbit. Dumneavoastră ce credeţi? Descoperise un răspuns mulţumitor sau apăruse o nouă întrebare?

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici