De la bun început trebuie să spunem de unde vine termenul PSI: este prescurtarea cuvântului psihic.
Capacităţile PSI sunt un summum format din percepţiile extrasenzoriale ale unui individ şi posibilităţile de a acţiona direct asupra materiei cu puterea minţii (am numit psihokinezia: PK).
Sigur, o persoană cu calităţi PSI excepţionale adăugă acestui summum numeroase alte manifestări.
Ceea ce este, însă, important este felul în care omul obişnuit înţelege şi acceptă aceste manifestări.
Mulţi dintre noi, tratează această problemă cu oarecare răceală, considerând că sunt deasupra unor astfel de probleme.
La polul opus, un segment destul de numeros de populaţie consideră capacităţile PSI că pe nişte minuni sau miracole. Departe de a se situa pe vreuna din aceste laturi, există în lume numeroase persoane cu astfel de capacităţi. Se spune mereu că omul contemporan nu-şi foloseşte creierul la întreaga lui capacitate.

Ce ar trebui să ştim despre capacităţile PSI

Numite, în general, capacităţi paranormale, este evident faptul că ele se situează în afară percepţiilor obişnuite – văz, auz, percepţii gustative, olfactive sau tactile. Este locul în care trebuie să spunem că nu este vorba nici de intuiţie, intuiţie care este capacitatea conştiinţei de a descoperi pe cale raţională sensul unei probleme pe baza cunoştinţelor acumulate şi a experienţei. O persoană cu capacităţi PSI este cu totul altfel decât un intuitiv. El/ea poate „vedea” lucruri care există, fără a le vedea în faţă, poate „auzi”, fără să perceapă sunete, poate îndoi un obiect de metal fără să-l atingă; totul numai prin puterea minţii. De altfel, experimentele efectuate şi controlate riguros asupra unor subiecţi au demonstrat că deţin astfel de capacităţi (PSI), în stare de perfectă relaxare psihosomatică.
Ca să auzim mai bine, noi „ne ascuţim auzul” sau „ciulim urechea”. Cel cu capacităţi PSI, ca să „audă” îşi relaxează auzul!
Percepţia extrasenzorială (PES) este, deci, capacitatea de a obţine informaţii despre oameni şi/sau experimente fără a folosi cele cinci simţuri şi deducţia sau intuiţia, iar PK (psihokinezia) – capacitatea de a impune materiei, prin puterea minţii, să se mişte.

*Citeşte mai multe pe marginea acestui subiect în cartea “Între psihologie şi parapsihologie” – detalii aici.

Redacția ElyStar®