Amețeala nu înseamnă doar o pierdere a echilibrului, poate însemna și o stare de gol în cap, de nesiguranță în timpul mersului, dar și a statului în picioare.
Poate avea diverse cauze organice, dar și o posibilă disfuncție pasageră a sistemului nervos. Pentru stabilirea corectă a cauzelor se recomandă un set de investigații medicale în specialitățile ORL, oftalmologie, medicină internă, neurologie și psihiatrie. De ce un control ORL? Pentru că percepția cu privire la poziția spațială a corpului se face prin sistemul vestibular, concret, prin organul vestibular de la nivelul urechii. De ce este necesar și un control medical la oftalmologie? Pentru că la percepția spațială a corpului contribuie și sistemul vizual, iar o acuitate vizuală necorespunzătoare poate afecta întreaga percepție.
Centrul echilibrului situat la nivelul trunchiului cerebral prelucrează toate informațiile pe care le recepționează. Dacă informațiile nu sunt concordante apare amețeala, aceasta fiind semnalul că ceva nu funcționează așa cum ar trebui.
Uneori, amețeala poate exprima stări de groază, de confuzie, de diminuare a atenției și concentrării, sub influența psihicului. Astfel, amețeala care ia naștere datorită unor cauze psihice se numește amețeală psihogenă. Nu se asociază cu tulburări ale urechii interne, cu tulburări vizuale, nici cu tulburări ale tensiunii arteriale. Este cu totul altceva, însă manifestările sunt aceleași.
Dacă investigațiile medicale la care v-ați supus indică faptul că amețeala pe care o simțiți este legată de anxietate și stres prelungit, recomandarea specialiștilor este să solicitați un consult la un medic psihiatru. Studiile efectuate în ultimii ani au demonstrat că, mai mult de jumătate dintre pacienții cu boli cronice, sunt diagnosticați și cu anxietate. Sub influența psihicului, starea de amețeală poate fi: difuză sau intensă, scurtă sau continuă. Când se declanșează brusc poate provoca panică, aspect deosebit de neplăcut, extrem de destabilizator pentru orice persoană, indiferent de sex.
În stările anxioase, amețeala psihogenă apare că urmare a unei tensiuni musculare cronice. Persoanele afectate se simt fără sprijin, chiar dacă stau jos sau culcat. Pentru a-și menține echilibrul, se tensionează întreg sistemul muscular. Frica de a nu se prăbuși, poate determina modificări ale respirației și ale ritmului cardiac. Hiperventilația dar și hipoventilația pot fi cauze ale declanșării stării de amețeală, în ambele situații fiind modificate nivelurile de CO2 din sânge.
Stresul persistent poate provoca serioase pertubari în funcționarea sistemului nervos chiar și al glandelor endocrine, ceea ce poate afecta echilibrul organismului, din toate punctele de vedere.
Oboseala extremă cauzată de supraîncărcare, de insuficiența orelor de somn, poate contribui atât la declanșarea, cât și la agravarea amețelilor, dacă s-au instalat.
În limbaj medical, pentru amețeală se folosește termenul de sindrom vertiginos, termen provenit de la cuvântul latin vertere tradus prin a învârti.
Mai puțin se știe că oamenii cu tulburări de anxietate pot manifesta două tipuri de sindroame vertiginoase:
– sindrom vertiginos cu și fără simptom de panică; în astfel de situații panica apare brusc, cu greață, cu teama de a cădea din picioare și nesiguranță în timpul mersului;
– sindrom vertiginos cu tulburare de postură și de mers; cei afectați amorțesc în timpul mersului, pot avea senzația de clătinare în timp ce stau în picioare, dar și în timp ce merg, mersul lor fiind foarte încet și ezitant.
Permanenta frică de a nu cădea poate determina reacții agorafobice (teama de spații largi), astfel că mulți dintre pacienții care acuză amețeli psihogene, cu timpul, pot dezvolta comportamente evitante.
“Nu mă tem atâta de prăbușire, de durere, de rănile care pot apărea, cât mă tem de felul în care mă vor privi oamenii, de privirile lor sfidătoare sau nepăsătoare” mi-a mărturisit o doamnă sensibilă nativ și grav afectată de o amețeală psihogenă.
“ Din cauza amețelilor am ajuns să nu mai ies din apartament. Mă rog de unul și de altul să-mi mai cumpere câte ceva! Amețelile sunt invalidante, este că și cum aș fi într-un fotoliu rulant… cum să mă fac înțeleasă când lumea vede că am picioare, că merg, fără a putea pricepe că eu pot merge numai distanțe foarte mici și într-un spațiu bine cunoscut?” îmi spunea o vecină, încercând să-mi explice de ce la fiecare două zile mă roagă să-i cumpăr o pâine.
“Ori de câte ori m-am plâns de amețeli mi s-a reproșat că exagerez. Nimeni nu mă crede că este atât de rău, de umilitor, de chinuitor! Este ca și cum aș fi tot timpul beat, fără să beau nici măcar o picătură de alcool. Dacă aș consuma și băuturi alcoolice, vă dați seama ce s-ar putea întâmpla?” mărturisea un cunoscut cu lacrimi în ochi.
Exemplele ar mai putea continua, dar nu vreau să plictisesc pe nimeni. Prin cele câteva exemplificări, încerc să vă explic că amețelile, pe care le resimt foarte mulți oameni în ziua de astăzi, nu sunt un simptom inventat. Cauzele reale pot fi atât de diverse, încât vă asigur că nu pot fi descoperite cu multă ușurință. Depinde în mare măsură de priceperea medicilor, dar și de calitatea investigațiilor efectuate.
Asupra amețelilor psihogene se poate acționa prin adoptarea unui stil îmbunătățit de viață, reducând semnificativ stresul și alocând odihnei si relaxării mai mult timp. Dacă aveți nevoie de suport în gestionarea simptomelor prezentate anterior, apelați fără ezitare la ajutorul unui specialist. Nimeni nu le poate ști pe toate, nici măcar geniile! De informat va puteți informa oricând, însă soluțiile medicale salvatoare nu se pot descoperi de unul singur. De vină să fie subiectivitatea? Nu cred, e mult prea complex și nu se merită asumarea unor riscuri suplimentare.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici