Nu este un secret că problemele de sănătate psihică afectează tot mai mulți oameni. Spitalele de psihiatrie de la noi sunt pline, necesarul de medicamente psihotrope s-a dublat, iar medicii psihiatrii abia mai pot face față solicitărilor. Să fi devenit viața din ziua de azi de nesuportat? Problemele cu care se confruntă oamenii să fie atât de destabilizatoare? Sunt doar câteva întrebări la care specialiștii (și nu numai) au încercat să ofere răspunsuri. Eforturile dânșilor sunt vizibile și indiscutabile. S-au scris și publicat o mulțime de cărți, de articole, s-au difuzat o mulțime de emisiuni TV pe această temă, s-au făcut câteva filme memorabile: “A beautiful mind (O minte strălucită)”, “Mr.Jones”, etc. Tot ce s-a făcut pentru o mai bună informare a populației, dovedesc că aceste probleme chiar există și au, deseori, un impact devastator.
Tulburarea psihică poate avea o mulțime de cauze: stresul prelungit, vulnerabilitatea genetică, pierderea unei relații/persoane importante, trecerea prin niște pericole foarte mari, privarea de somn pe perioade îndelungate, primirea unor vești îngrozitoare cum ar fi o boală foarte gravă și moartea iminentă.
Tulburarea psihică nu presupune doar boală, suferință, tulburarea asta poate ucide. Statisticile arată că ratele de suicid sunt tot mai ridicate. Se sinucid unul din cinci oameni cu tulburare bipolară, unul din zece cu schizofrenie, unul din șase cu depresie și lista poate continua însă nu vreau să detaliez.
Tulburări psihice grave pot apărea și fără vreun stres major sau o pierdere. Psihiatrii consideră că vulnerabilitatea genetică poate juca un rol important. Riscul de îmbolnăvire poate fi mai mare când există o rudă apropiată care suferă de o tulburare psihică gravă. Nu s-a descoperit nicio genă care să fie răspunzătoare, s-au constatat anumite predispoziții, fără a se cunoaște ce le provoacă.

Problemele de tulburare psihică au un multiplu impact. Nu spun  dublu și veți vedea de ce.

Impactul asupra celui afectat este incapacitatea sa psihică de a mai gestiona situația în care se află. Problema psihică afectează logica, puterea sa de concentrare, nivelul de toleranță, întregul comportament, îndeosebi cel social.
Impactul asupra familiei celui afectat  este deosebit de puternic și greu de înțeles de către cei care nu știu ce presupune așa ceva. Membrii familiei suportă tot ce este mai rău: violențele verbale și fizice, tulburările de dispoziție, bizareriile comportamentale, costurile ridicate ale tratamentului (în situația în care bolnavii nu sunt înregistrați la DSM), repetatele internări la Psihiatrie, stresul internărilor, stresul revenirii acestora acasă, etc.
Doar foarte puțini dintre bolnavii psihici conștientizează că au o problemă. Din punctul lor de vedere, bolnavi sunt toți aceia care nu-i înțeleg și care nu le recunosc capacitățile deosebite. Se cred cei mai inteligenți, cei mai de luat în seamă (unii chiar își imaginează că vor deveni conducătorii țării sau sunt încarnarea unor mari lideri). Dizabilitatea lor medicală poate deveni extrem de periculoasă, mai ales în momentele când au halucinații. Mulți bolnavi psihici și-au explicat crimele motivând că în acele momente vedeau altceva decât persoana care le era în apropiere. Ideile delirante îi fac zgomotoși și greu de suportat. Convingerile lor nu au nici un raționament logic. Delirul poate fi prezent foarte des și dacă capătă nuanțe mistice, întreaga situație devine “de-a râsul–plânsul”.
Posibilitatea de a urma un tratament este foarte mult îngreunată dacă acești bolnavi sunt lăsați de capul lor. Peste 90% dintre ei refuză orice formă de tratament, îndeosebi medicația, care poate avea anumite efecte secundare. Pentru cei foarte afectați, numai tratamentul, obligatoriu, făcut în spital de către cadre specializate, poate fi unica sursă de ameliorare a manifestărilor, care pot fi dintre cele mai șocante.

Impactul asupra prietenilor apropiați și vecinilor poate fi la fel de grav. Prietenii sunt asaltați cu telefoane, email-uri, sms-uri în care cei afectaț își expun, în discuții interminabile (și repetitive) ideile lor delirante. Asaltul poate fi și sub forma unor vizite inopinate, la ore nepotrivite sau sub forma solicitărilor de împrumuturi în bani sau alte bunuri.
În fazele maniacale, bolnavii psihici distrug cam tot ce le iese în cale. Sparg, rup, distrug cam tot ce nimeresc, neținând cont că tot ce au distrus poate să nu le aparțină. De plătit, nu plătesc niciodată. Se invocă nebunia temporară (sau permanentă) și iresponsabilitatea. Bieții păgubiți rămân nu numai cu pagubele materiale, dar și cu nervii zdruncinați.

Pentru multe tulburări psihice există tratamente foarte eficiente. Unele afecțiuni răspund foarte bine la psihoterapie, altele la medicație, altele la ambele. Din păcate, mai mult de jumătate dintre cei afectați de probleme de sănătate mentală nu urmează niciun tratament. Sunt bolnavii care-i pot îmbolnăvi cu succes pe cei din preajma lor, fără a fi contagioși. Afirm aceste lucruri deoarece am întâlnit multe persoane  diagonsticate cu anxietate, depresie, atac de panică, etc. doar pentru că erau nevoiți să-și ducă existența lângă un astfel de bolnav.
Ce recomandă specialiștii? Se propune o modificare clară a legislației pe acest segment, astfel încât legea să fie mult mai drastică cu cei care fac rele invocând afectarea sănătății mentale. Se dorește ca polițiștii să nu mai aștepte că cel afectat să comită ceva  grav pentru a fi ridicat de la locul faptei.
Așa cum spunea recent (într-un interviu televizat) d-nul profesor Tudorel Butoi, legat de instituționalizarea celor considerați periculoși ar fi multe lucruri de făcut, însă la noi, cine știe când și dacă se va întâmpla…minunea?! .

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici