Din nefericire, exista tot mai multi oameni ajunsi in pragul depresiei din cauza slujbelor pe care le au. Cand sunt intrebati care cred ca ar fi motivul supararii si framantarilor lor, indiferent ca sunt femei sau barbati, raspund cam la fel, esenta raspunsului fiind clara, anume ca isi urasc slujbele. Motivele sunt diverse: resimt acolo o stare continua de negativitate, sunt nedreptatiti, sunt tratati mizerabil, eforturile nu le sunt rasplatite in nici un fel, studiile nu le sunt recunoscute, etc.
Mai toti oamenii cu care am vorbit despre suferinta legata de slujba pe care o au, se asteptau la o multime de intrebari, care de care mai “delicate” in legatura cu mizeriile pe care sunt nevoiti sa le suporte, insa eu nu procedez asa cu nimeni. Argumentez aceasta atitudine citandu-l pe maestrul Dorel Visan “nu-mi place sa intru cu bocancii in viata nimanui”. In plus, nici nu-mi place ca cei care vin sa discute cu mine, sa plece tristi si cu ochii plini de lacrimi. Eu am trecut printr-o astfel de situatie si credeti-ma, nu este de glumit cu asa ceva! M-a afectat intr-un mod cat se poate de neplacut si sunt sigura ca aceasta amintire imi va influienta multe dintre optiunile viitoare.
Daca mi s-a cerut sa explic anumite aspecte ale suferintei legate de o slujba nepotrivita, am facut-o, dar fara entuziasm. Eu prefer explicatiile simple bazate pe posibilele consecinte asupra starii de sanatate, atat fizica cat si psihica, starea de sanatate fiind un adevarat barometru.
Stresul de la locul de munca nu este cauzat neaparat de gradul de incarcare cu atributii de serviciu, nici de programul prelungit. Cand lucrati cu placere, cand sunteti apreciati, cand aveti mici surprize din partea celor pentru care lucrati, efortul facut, chiar daca este unul major, se resimte cu totul altfel la nivelul intregului organism. Sa va explic de ce. O ora-doua lucrate peste programul normal de lucru, nu mai are semnificatia unui sacrificiu din timpul personal, ci este o implicare personala, posibil aducatoare de satisfactii.
Starea de negativitate, munca cu “biciul pe spate” (la figurat vorbind), nerecunoasterea eforturilor si a calitatilor, vorbele urate si jignitoare, pot intretine o stare permanenta de frustrare, care creste riscul de depresie si slabeste sistemul imunitar. Grav este ca se pot reactiva afectiuni medicale vechi, initial vindecate (alergii, afectiuni ale glandei tiroide, etc).
Supararile de la locul de munca pot cauza si insomnii. Privarea de somn pe timpul noptii, face imposibila refacerea organismului, ceea ce poate dauna grav sanatatii. Gandurile legate de necesitatea rezolvarii problemelor intervenite la locul de munca, pot da cosmaruri ingrozitoare, sporind frica de viitor, dar si riscul unei afectari emotionale.
In ciuda efortului prelungit si a meselor neregulate, multe doamne si domni au sesizat (si inregistrat) o crestere semnificativa in greutate. M-au intrebat mirati: “Este posibil sa ceva, cand eu nu mananc decat o singura data pe zi?”.
Da, este posibil, deoarece dupa o zi grea si stresanta, prioritara devine dorinta de a manca si apoi de a va odihni. Secatuiti de energie, nici nu va mai puteti gandi la vreun sport si nici la reguli privind dieta. Ingerati ce se gaseste prin frigider, restul nu mai conteaza…

Se spune ca un necaz nu vine niciodata singur. Pe langa nefericirea de la jobul pe care-l aveti, pot aparea probleme in relatia de cuplu. De reprosat, se pot reprosa multe: trecerea partenerului pe locul II (cunoasteti replica “Te-ai insurat cu jobul, nu cu mine?”), lipsa de implicare in problemele gospodaresti (“Te uiti numai in spatele meu”, “Nu faci absolut nimic”), lipsa de afectiune, vorbele grele spuse la nervi putand afecta si cea mai armonioasa relatie. Studiile facute recent privind calitatea relatiei de cuplu, au evidentiat cat de importanta poate fi calitatea relatiei pentru sanatatea generala, pentru longevitate, dar si pentru succesul in munca (va rog sa va amintiti ce spun la festivitatea de decernare laureatii premiilor Oscar “am ajuns aici si datorita sotului/sotiei mele, ii multumesc ca m-a suportat”).

In concluzie, o slujba care nemultumeste profund poate imbolnavi.
Ingrijorati, cei afectati de jobul lor nepotrivit, cer recomandari. La un moment dat, si eu am cerut un astfel de sfat si mi s-a raspuns cam asa “Daca cineva nu apreciaza prezenta ta, fa-l sa simta absenta ta”. La acea vreme nu am avut curajul sa aplic ceea ce am fost invatata, riscul de a-mi pierde locul de munca fiind unul major si nu-mi puteam permite… din motive financiare.
Singura recomandare pe care eu indraznesc sa o fac este sa cautati un mod de a va imbunatati cumva situatia, neasumandu-va riscuri inutile. Incercati sa faceti ceva, gandindu-va ca aveti tot dreptul sa fiti fericiti, chiar daca vi se tot repeta ideea ca dumneavoastra nu meritati nimic.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici