Deşi mai toată lumea cunoaşte avantajele ordinii şi curăţeniei, se pare că numărul neglijenţilor a crescut vertiginos. Nu numai mamele se plâng de neglijenţa copiilor lor, se plâng soţiile, soacrele, uneori şi soţii.
Este neglijenţa un semn al unei tulburări psihice? De obicei nu, dar sunt cazuri când neglijenţa accentuată poate indica instalarea unor asemenea tulburări, greu de ignorat.
Am cunoscut copii foarte buni la şcoală, premianţi, dar camera lor era un dezastru, plină de cărţi, caiete, rechizite şi haine murdare aruncate peste tot. Mamele lor încercau din răsputeri să ţină pasul cu curăţenia, dar neglijenţa odraslelor depăşea orice imaginaţie. Bietele femei nu mai aveau putere şi nici lacrimi pentru a lupta cu încăpăţânarea micuţilor terorişti.
„Nu ştiu cu cine s-a aruncat în neam! Şi eu taică-su suntem foarte ordonaţi, altceva nu a văzut în casa noastră. Aş vrea să discutaţi cu el, pentru că eu bănuiesc că neglijenţa de care dă dovadă, indică ceva grav” m-a rugat o mămică, sperând că ceva (în bine) s-ar mai putea schimba.
Am discutat cu copilul şi am constatat că neglijenţa cruntă de care dădea dovadă, nu era altceva decât un mijloc de manipulare. Şmecherul ăla de copil sesizase că dezordinea din camera lui, îi supăra foarte tare pe părinţi. Nemulţumit că nu primea absolut tot ce-şi dorea, hotărâse se se răzbune, terorizandu-şi (din punct de vedere emoţional) părinţii. Pentru a-şi face ordine cerea bani, iar banii veneau de fiecare dată, aşa că nu avea niciun interes să se schimbe… La un moment dat, părinţii nu s-au mai arătat atât de afectaţi de comportamentul său neglijent şi l-au lăsat pradă microbilor şi mizeriei. Murdar şi începând să miroase urât, a fost respins, apoi părăsit de toţi prietenii. Abia atunci a conştientizat cât de important este să ai nişte părinţi iubitori şi treptat şi-a revizuit comportamentul.
Cunosc adulţi care lucrează într-o dezordine greu de descris, dar ei ştiu exact unde se afla fiecare lucru. I-am întrebat de le place să lucreze în acest fel. Răspunsurile au variat de la caz la caz. Unul dintre dânşii mi-a spus că numai aşa se poate concentra, altul a declarat că numai în acest fel se poate înţelege cât este el de important în firma pentru care lucrează, fiind cu toţii de acord că acesta este felul lor de a fi.
Şi cu expresia „ordine pe masă, ordine-n gândire” cum rămâne? E clar că nu este valabilă pentru toată lumea, dar poate constitui un reper…
În cazul persoanelor cu probleme psihice, neglijenţa este o trăsătură obişnuită.
Copiii cu deficit de atenţie ADHD, nu termină niciodată ce au început, sunt într-o permanentă agitaţie şi sunt incapabili de a fi ordonaţi.
Neglijenţa în cazul persoanelor afectate de depresie acută este motivată de lipsa de energie şi motivaţie. Nu le pasă cum arată, se tund rar, se spală rar, preferă să stea numai în casă, de multe ori nu răspund nici la telefon. Când sunt la serviciu, persoanele afectate de depresie acută sunt apatice, dezinteresate şi ignora termenele de îndeplinire a sarcinilor de serviciu. Trăiesc într-o lume numai a lor, a tristeţii şi lipsei de speranţă.
La polul extrem se află cei afectaţi de episoade maniacale. Sunt incapabili de a face ordine şi curăţenie pentru că nu se pot concentra, sunt prea distraşi de propriile gânduri. Uneori fac cumpărături în neştire, cumpăra lucruri de care nu au nevoie cu convingerea că ideile lor sunt geniale. Spre deosebire de cei depresivi, aceştia sunt preocupaţi de felul în care arată. Se îmbracă ciudat, poarta coafuri şocante, iar femeile se machiază vulgar. Pe măsură ce boală se agravează, se declanşează insomniile, încep să se chinuie din cauza oboselii devenind, încetul cu încetul, extrem de neglijenţi.
Din punctul de vedere al neglijenţei personale, situaţia persoanelor afectate de schizofrenie este mult mai dramatică, deoarece aceste persoane nu sunt deloc conştiente de felul în care sunt percepute de ceilalţi. Din cauza bolii, probabil şi a efectelor medicaţiei, unora li se face brusc frig şi nu ezită să se îmbrace cu câteva rânduri de haine, deşi afară este cald. Despre ordine nici nu poate fi vorba, gândirea lor psihotică, precum şi ideile delirante se reflectă în tot ceea ce fac.
Cei afectaţi de tulburarea obsesiv-compulsivă (prescurtat TOC) pot avea o serie de ritualuri legate de ordine şi curăţenie. Se spală pe faţă şi pe mâini de zeci de ori, şterg praful de câteva ori pe zi, au obsesii legate de microbi şi simetrie. Tot la obsesivi-compulsivi poate apărea compulsia de a aduna tot felul de lucruri (haine, chitanţe, bonuri, ziare, reviste vechi etc.) care nu au nici un fel de întrebuinţare. Dacă sunt întrebaţi de ce tot adună, nu pot explica. Explicaţia pe care o dau specialiştii este nevoia lor de împlinire.
Neglijenţa poate apărea şi la bătrâneţe ca un prim semn al demenţei senile (mai multe – click aici). Cauza reală a deteriorării igienei personale sunt pierderile de memorie.
Neglijenţa accentuată este tipică şi persoanelor intoxicate cu droguri. Ordinea şi curăţenia încetează de a mai fi o preocupare şi cu cât dependenţa este mai mare, cu atât creşte preocuparea pentru obţinerea drogului.
În concluzie, neglijenţa obişnuită nu este o boală. Atâta timp cât nu capătă nuanţe accentuate, se poate corecta. Important este să găsiţi motivele pentru a face curăţenie şi apoi veţi descoperi cât de mult poate însemna noua atitudine pentru cei dragi.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici