Ce poate indica vorbirea fara sens?
Felul in care o persoana vorbeste, poate fi un indicator deosebit de pretios in ceea ce priveste starea sa de sanatate. Interpretarea corecta nu este deloc simpla si tocmai de aceea, psihologii, psihiatrii si nu numai, ii acorda o atentie deosebita.
Cu ajutorul vorbirii o persoana poate explica ce si cum gandeste.
Rapiditatea si tonul pot indica starea pe care respectivul o are in acel moment. De explicat este simplu. O persoana nervoasa vorbeste intotdeauna cu tonul ridicat si cu o rapiditate mai mare decat ar fi normal. O persoana calma vorbeste utilizand un ton calm, cald pronuntand cuvintele intregi si clar. Felul in care cineva isi alege cuvintele mai poate oferi indicatii precise despre cultura, dar si despre educatia (asimilata) a celui/celei care vorbeste.
Din pacate, sunt si persoane a caror vorbire este fara sens, dezorganizata si incoerenta. Celor din preajma lor le este foarte greu sa-i inteleaga si de aici, pot urma o multime de probleme legate atat de comunicare cat si de relationare.
Deci, ce poate indica vorbirea fara sens?
Cum nu pot oferi doar un simplu raspuns, pentru cei interesati, m-am gandit sa le prezint cateva aspecte legate de aceasta problema.
In primul rand, vorbirea fara sens indica, cat se poate de evident, o stare de confuzie. In majoritatea cazurilor, aceasta stare de confuzie are o cauza medicala ce necesita o investigare amanuntita, eventual un tratament. Un asemenea exemplu ar fi accidentul cerebral. Daca este localizat in partea stanga a creierului, poate fi afectata capacitatea subiectului de a vorbi, dar si de a intelege corect ceea ce spun ceilalti. Vorbirea poate deveni de neinteles, dar sunt si cazuri cand cuvintele nu sunt utilizate corect. In cazuri grave, se poate ajunge la pierderea capacitatii de a mai vorbi, dar asta este o alta problema, pe care, acum, nu o detaliez.
O alta cauza medicala a vorbirii fara sens, poate fi dementa, indeosebi cea senila. Un prim simptom ar fi inadvertentele, dar si inventarea de cuvinte (care nu se regasesc in dictionar) pe fondul unei pierderi progresive a memoriei. Persoanele afectate de dementa pun in mod repetat aceeasi intrebare, desi initial, au primit un raspuns. Care ar fi explicatia acestei repetitii? Ei nu pot retine raspunsul si traiesc cu impresia ca nici nu l–au primit vreodata.
In plus, nici macar nu mai pot intelege de ce se enerveaza interlocutorii lor si sunt tare frustrati din acest motiv.
Vorbirea incoerenta se poate intalni si in unele cazuri de autism, dar acesta este doar un indicator minor in comparatie cu cele care au contribuit la diagnosticare.
La cei afectati de schizofrenie, halucinatiile si ideile delirante pot fi cauza vorbirii fara sens, iar problema care poate fi ameliorata doar prin tratarea efectiva a bolii, nicidecum a efectului.
La cei diagnosticati cu Sindromul Tourette, vorbirea fara sens este tratata de medicii neurologi, desi o mare parte dintre simptome sunt de natura psihica. Boala se manifesta prin ticuri verbale, prin compulsia de a repeta cuvinte sau fraze. Cei afectati de acest sindrom sunt perfect constienti de vorbirea lor fara sens, obscena, jignitoare si deosebit de stanjenitoare.
Cum ar trebui procedat in cazul in care va confruntati cu persoane afectate de o asemenea afectiune?
Este foarte important sa nu-i criticati in mod direct si sa va comportati intr-un mod suportiv. Le-ati putea explica faptul ca nu le puteti intelege limbajul, fara a-i enerva. Solicitati raspunsuri scurte de genul “da/nu” si incercati sa intelegeti ca acesti oameni nu mai au capacitatea de a elabora raspunsuri detaliate.
De retinut ar mai fi ca, cei care vorbesc fara rost nu-si mai pot controla gandirea, ceea ce poate duce la afectarea grava a relationarii prezente cu toti cunoscutii, indiferent de felul cum au relationat in trecut.
In concluzie, se poate afirma ca vorbirea fara sens poate fi un indicator al unei suferinte destul de severe.
Ca aceasta suferinta sa nu se transforme intr-o suferinta emotionala a celor implicati in ingrijirea/intretinerea lor, recomandata ar fi detasarea. Cum de am ajuns la o asemenea concluzie?
Lucrurile pe care le spun acesti oameni nu au sens, deci, ce sens ar avea sa le mai dati importanta?
Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici