La ce poate duce inegalitatea intr-o relatie de cuplu?

Atunci cand un cuplu se destrama, incep si presupunerile. In calitate de martori, oamenii obisnuiti se intreaba nedumeriti: “cine este de vina?”, “care este adevaratul motiv?”, “de ce tocmai acum?”, etc.
Pentru un terapeut specializat in terapia relatiei de cuplu, investigarea si abordarea unei astfel de probleme este cu totul altceva. Daca ii revine si misiunea de a gasi solutii pentru reconciliere, se incepe cu o analiza atenta a inegalitatii manifestate in respectiva relatie de cuplu.
Inegalitate poate exista chiar de la inceputul relatiei, insa intensitatea sentimentelor o poate face mai putin vizibila. Tocmai de aceea, multi oameni isi imagineaza ca inegalitatea in relatia de cuplu poate interveni doar pe parcursul unei anumite perioade de convietuire in comun, ceea ce, din punctul meu de vedere este, cel putin, discutabil.
Un studiu recent, efectuat in acest sens, m-a ajutat sa constat ca inegalitatea poate exista chiar de la inceputul relatiei, indiferent cat de potriviti ar parea cei doi. Devine grav abia in momentul cand inegalitatea se acutizeaza, cand incepe clar sa deranjeze, cand dispare total iubirea, dar si disponibilitatea celuilalt de a face concesii.
Intrebati care au fost criteriile de selectie pentru alegerea partenerului/partenerei, cei chestionati au pus accent pe: varsta si aspectul fizic, intelegere privind ambitiile personale, disponibilitatea de a le darui cati copii isi doresc, inteligenta si nivelul pregatirii, apartenenta la aceeasi religie, pe situatia lor materiala si nu in ultimul rand, pe consimtamantul familiei din care faceau parte. Majoritatea au cautat ceea ce credeau ca le lipseste, incercand sa experimenteze ceea ce nu ar fi putut de unii singuri. Daca acest lucru s-a dovedit stimulativ, au invatat sa se redescopere si au progresat. In caz contrar, efectul a fost invers. Altii au cautat doar o reflexie a propriei personalitati si a propriilor ambitii. Descoperind altceva, diferentele de opinie, au devenit rapid diferente acute pe toate planurile.
Concluzia ar fi urmatoarea: chiar daca se iubesc la nebunie si provin cam din acelasi mediu, doi oameni nu pot fi la fel. Relational, unul se va implica mai mult decat celalalt, poate fi mai istet, poate va avea mai multa initiativa, etc. Si atunci, de ce atata agitatie in legatura cu aceasta inegalitate si implicatiile ei in relatia de cuplu? Sa va explic de ce…
Inegalitatea in relatia de cuplu vizeaza mai multe aspecte.

Inegalitatea in drepturi poate duce la dezvoltarea unei relatii de tip victima-agresor cu tensiuni si violente greu de suportat. Violenta domestica a atins cote alarmante si este un fenomen deosebit de ingrijorator.
Inegalitatea in ceea ce priveste obligatiile, poate duce la dezvoltarea unei relatii de tip sclavagist. Cand cei oprimati isi vor aminti de Spartacus, va incepe revolta, ceea ce ar putea fi o mare surpriza pentru cei care i-au oprimat.
Inegalitatea de clasa sociala si educatie poate duce la involutia celui evoluat din punct de vedere educational, dar si la conflicte deosebit de periculoase, in functie de mediul in care se desfasoara.
Din punctul meu de vedere, cea mai ingrijoratoare consecinta a inegalitatii intr-o relatia de cuplu este manipularea afectiva. Sacrificiile facute de catre cel aflat mereu pe pozitia inferioara, poate transforma relatia intr-un interminabil compromis. Un partener da, altul doar cere, “pretentiile” cresc progresiv, insa acest lucru nu poate dura la nesfarsit.
Din punct de vedere matematic, se spune ca inegalitatea se poate transforma in egalitate adaugand sau scazand o anumita valoare. Din punct de vedere relational, lucrurile stau tot cam asa. Daca se doreste, inegalitatea in relatia de cuplu poate fi transformata doar cu ajutorul unei doze (uneori semnificativa) de intelegere si indulgenta. Cum se poate obtine o astfel de doza? Utilizand intelept inegalitatea dintre calitatile celor doi parteneri, pana cand se ajunge la un veritabil echilibru. Exista totusi o conditie, anume ca doar intentia nu este suficienta, este nevoie de un substantial efort… bilateral.
Inegalitatea in relatii este un dezechilibru foarte greu de corectat. Este principala cauza a tuturor separarilor si problemelor intr-un cuplu. Cine isi poate dori sa se ajunga la asa ceva? Probabil, cei/cele care nu mai pot face compromisuri si care s-au saturat sa aiba numai si numai obligatii. Daca se doreste un anumit echilibru, ar trebui sa se reanalizeze daca se merita efortul, daca este benefic, iar daca partenerii nu se mai pot descurca singuri, indicat ar fi sa ceara si un ajutor specializat.
Din batrani se spune ca “unde-s doi puterea creste”. In legatura cu cele analizate anterior, eu as mai adauga ceva “cu conditia sa traga in acelasi sens”.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici