O viata pentru devotiune

Papa Ioan Paul al II-lea a fost un Papa care a facut istorie!
Pontificatul sau din perioada, octombrie 1978 – aprilie 2005 a fost al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, in urma lui Petru (cca. 34-37 ani) si a lui Pius al IX-lea (31 ani). Dar, nu neaparat durata Pontificatului a fost cea care a marcat importanta lui, cat faptele, devotiunea si spiritul sau, in timpul acestuia.

Pecetea durerii

Nascut la 18 mai 1920 in Wadowice – Polonia, sub numele de Karol Jozef Wojtyla, a suferit – pe rand – pierderea dureroasa a parintilor sai ; cand el avea 9 ani ii moare mama, iar la varsta de 12 ani isi pierde si tatal. Copilaria si tineretea le-a petrecut sub aceasta pecete dureroasa, dar niciodata nu s-a lasat invins ; stim despre el ca era pasionat de fotbal, ca in tinerete a fost, pe rand, sportiv, actor si dramaturg. Dar tineretea sa a fost dedicata studiilor teologice, celelalte preocupari fiind doar mijloacele care i-au permis sa-si desavarseasca studiile. Astfel, in timp ce urma cursurile Universitatii Jagellonian din Cracovia, a fost bibliotecar al acesteia ; apoi si-a satisfacut stagiul militar obligatoriu si cand, in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial cursurile Universitatii au fost suspendate, el a fost mesager si lucrator-prelucrator in piatra. In timpul razboiului, in anul 1942, cardinalul Sapieha conducea in Cracovia un Seminar clandestin, ale carui cursuri au fost urmate si de tanarul Karol Wojtyla, care devine preot la 1 noiembrie 1946.

Deplin dedicat

Preotul Karol Wojtyla continua pregatirea teologica la Universitatea Sf.Toma Aquina, unde isi da licenta si, mai tarziu doctoratul in Teologie; totusi, nu a putut lua titlul de doctor, desi lucrarea sa a fost mult apreciata, deoarece nu a avut posibilitatea sa si-o tipareasca, conditie ce era obligatorie. Abia mai tarziu, a obtinut doctoratul, la Facultatea de Teologie a Universitatii din Cracovia, care isi reluase cursurile. In anul 1954 inainteaza lucrarea pentru cel de al doilea doctorat ; din nou n-a putut obtine titlul de doctor, din cauza impotrivirii autoritatilor comuniste ; abia in 1957 obtine doctoratul in filosofie, la Universitatea Catolica din Lublin, unde, din 1956, conducea Catedra de Etica. In 1958 a fost numit episcop, fiind la aceea data cel mai tanar episcop din Polonia. In 1962 participa la Cel de-al Doilea Conciliu de la Vatican; in 1963 este numit arhiepiscop de Cracovia, iar in 1967, Papa Paul al VI-lea il numeste cardinal.

„Totus tuus”

In anul 1978 s-a intamplat ca predecesorul sau, Papa Ioan Paul I, a murit dupa, doar, 33 de zile de Pontificat. Dupa lungi dezbateri, la 22 octombrie 1978, cardinalul Karol Wojtyla este incoronat ca Suveran Pontif, fiind primul Papa polonez si primul Papa non-italian, dupa 456 de ani. Avand doar 58 de ani, el devine astfel cel mai tanar Papa de la Papa Pius al IX-lea (1846), sub numele de Papa Ioan Paul al II-lea, din respect pentru predecesorul sau. Vor urma cca. 27 de ani de Pontificat, parcursi sub deviza „Totus tuus” („Al Tau intru totul”), care dovedea o mare devotiune pentru viata pontificala si pentru Fecioara Maria. Acesti ani au fost marcati de multa suferinta fizica si puternica inaltare spirituala ; el va fi, la 13 mai 1981, victima unui atentat prin impuscare, in Piata Sf.Petru din Roma, comis de Mehmet Ali Agca, atentat care a marcat greu sanatatea Sfantului Parinte. Un an mai tarziu, in Spania, sufera un al doilea atentat, prin injunghiere, comis de un preot ultraconservator. La doi ani de la primul atentat, Papa Ioan Paul il viziteaza in inchisoare pe atentator, caruia, ii acorda deplina sa ierare. Aceste atentate (care n-au fost singurele, multe altele au fost descoperite si neutralizate inainte de producerea lor) i-au creat destule probleme de sanatate; urmarile ranilor si, mai tarziu, suferinta Parkinson insotindu-i ultimii ani de viata.

Un Papa pentru istorie

Cum ati putut citi mai sus, Papa Ioan Paul al II-lea a fost in numeroase cazuri – „primul” sau „cel mai” : cel mai tanar episcop din Polonia, cel mai tanar Papa dupa 456 ani, primul Papa non-italian, primul Papa polonez etc. Dar el a fost si primul Papa care a vizitat o sinagoga, la Roma si primul care a vizitat o moschee, in Siria, moscheea Omeyyada din Damasc. In anul 1999 are loc vizita Papei Ioan Paul al II-lea in Romania, el fiind astfel, primul Pontif care vizita o tara ortodoxa, de la Marea Schisma din 1054. In anul 2002, l-a primit la Vatican pe Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Romane. Dar Papa Ioan Paul al II-lea a avut numeroase intrevederi cu sefi de state, inalte personalitati, oameni de litere, arta, cultura si multi oameni de rand, care-i solicitau ajutorul; fie prin vizite in tarile acestora, fie primindu-i la Vatican. S-a intalnit cu Maica Tereza de Calcutta; „pentru amandoi, saracii si bolnavii erau – independent de religia lor – asemenea lui Christos in suferinta. Acestia nu mai erau budisti, hindusi sau crestini, ci persoane care aveau nevoie de iubire si de ajutor” marturiseste fotograful pontifical, Arturo Mari, in volumul „La revedere in Rai”. Felul simplu si omenos in care se comporta cu leprosii, nu erau doar gesturi exterioare, ci expresia adevaratei iubiri. El revarsa asupra oamenilor torente de iubire, dar in fata unor sefi de stat, nu a pierdut nici o ocazie de a-i apara pe cei umili, fara sa-i condamne pe primii; dar de la acestia astepta mai mult. In fata presedintelui de atunci al Americii, Bill Clinton, in fata presedintelui Sudanului, la Khartum, a lui Pinochet sau a lui Fidel Castro, n-a ezitat nici un moment sa intrebe: „Domnule presedinte, stiti cate milioane de morti sunt? Dumneavoastra ce faceti? Cate familii ucise, distruse, orfane!? Va dati seama ce se intampla? Sunteti seful statului, intelegeti? Eu am venit sa-i apar pe toti mortii astia, pe toate aceste famili! Eu am venit in numele lui Dumnezeu!” Cu adevarat, el a umblat pe pamant, in numele lui Dumnezeu!

Procesul beatificarii

Conform canoanelor Bisericii Catolice, beatificarea poate avea loc dupa 5 ani de la deces, daca persoanei respective i se poate atribui savarsirea unui miracol. Pentru canonizare si sanctificare, Biserica cere si un al doilea miracol.
Papa Ioan Paul al II-lea s-a savarsit din viata in 2 aprilie 2005, la Vatican, rapus de boala, suferinte si batranete; dupa inmormantarea sa intr-o cripta din Vatican, multimea stransa in Piata Sf.Petru, tinand cont de cele savarsite de el in timpul vietii, a scandat faimosul: „Sfant imediat!”. Imediat – nu; dar inaintea celor cinci ani de la moartea Papei Ioan Paul al II-lea, succesorul sau, fostul cardinal Ratzinger devenit Papa Benedict al XVI-lea, deschide procesul de beatificare al acestuia, ca dovada a iubirii si stimei pentru predecesorul lui, dar si datorita unor fapte neobisnuite savarsite de Sfantul Papa in timpul vietii si dupa, despre care numai Codul Canonic al Bisericii Catolice se poate pronunta daca au fost miracole.
Papa Ioan Paul al II-lea ramane oricum, omul istoriei, caci cea mai importanta parte a operei sale consta in modul in care a transformat lumea si felul in care i-a ajutat pe oameni, slujind lui Dumnezeu.


Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro