Clarvederea ca drum. Iniţierea şi iluminarea
Clarvederea a devenit un simplu termen, cu intelesuri atat de diferite, incat este greu sa nu gasim contradictii in definitiile pe care le primeste aceasta capacitate paranormala astazi. Pentru inceput o sa consideram clarvederea ca pe o abilitate speciala pe care nu o au toti oamenii, in masura in care nu toti oamenii pot desena un magar sau o mana. El este compus in majoritatea limbilor din alaturarea radacinilor „clar” si „a vedea”, o explicatie simpla a termenului fiind data de aceste parti componente insele. Literatura esoterica a folosit acest cuvant pentru a desemna vederea spirituala care poate patrunde adevaruri ce in mod normal nu sunt accesibile tuturor oamenilor, adevaruri fie oculte sau ocultate, fie care tin de previziune, ca de pilda in cazul profetilor vechitestamentari. In lumea bizantina „vederea in duh” este sinonim cu „clarvedere” – aceasta capacitate fiind un dar divin pe care il primeste cel vrednic de el, sta sub semnul-tabu al harului. Diversi Parinti cuviosi ai Bisericii sunt recunoscuti astfel ca vazatori in duh. Literatura esoterica de inspiratie hindusa sau buddhista alatura clarvederea celorlalte simturi spirituale pe care le dobandeste discipolul, clarmirosul, clarsimtirea si clarauditia, atribuind fiecarei chakre (subst. sanscr. „chakra” are sensul „roata”; el a fost preluat de literatura esoterica occidentala datorita activitatii societatii teosofice la sfarsitul secolului al XIX-lea, fiind apoi raspandit si de diverse scoli spirituale mai noi care s-au dezvoltat ulterior in occident si Europa centrala) cate un simt suprasensibil. Centrul spiritual-energetic dintre sprancene, Ajna Chakra, este sediul clarvederii care ii deschide discipolului ocult accesul la tainele lumii, prin mantra cheie AUM [OM] care activeaza acest organ sufletesc de simt.
Clarvederea…
Totusi, ce este clarvederea? Ce vad clarvazatorii? Din experienta mea cu grupuri de clarvazatori in diverse proiecte de cercetare, clarvederea pare sa fie in primul rand un nou simt, care se alatura vederii fizice, desi este esential diferita. Este vedere pentru ca percepem imagini, culori, forme, ca si cu ochii fizici. O greseala fundamentala in esoterismul modern este lipsa unei intelegeri neingreunate de materialism in privinta clarvederii, pe care multe scoli spirituale o cauta chiar in corpul fizic. Clarvederea este un simt sufletesc si ea se dezvolta nativ, prin stradanii depuse alta data, sau prin munca spirituala cu noi insine – care duce la dezvoltarea morala si buna – in aceasta viata. Orice om care paseste pe un drum de dezvoltare interioara si isi dezvolta forte sufletesti noi, devenind in primul rand un om mai bun, va transforma si creste natural clarvederea.
Exista si metode rapide si lipsite de moralitate prin care clarvederea poate fi stimulata temporar, insa despre aceste cai nu dorim sa vorbim, caci efectele produse in acest mod sunt nu numai efemere si nesigure, dar si nesanatoase. Clarvederea este deci o vedere spirituala pe care o dezvolta orice om care decide sa devina mai bun si care incepe un drum interior cu dedicare si caldura. Clarvederea nu presupune neaparat ceea ce esoterismul numeste initiere. Se poate spune insa ca un clarvazator este mai mult sau mai putin un iluminat. Lumea fizica prin simturi ne reveleaza doar o parte mica a realitatii, iar din punct de vedere al celui care poate contempla realitatea dintr-o perspectiva mai larga, simturile fizice ne tin intr-un intuneric sufletesc si spiritual; atunci vorbim despre iluminare cand ochiului sufletesc incep sa i se reveleze noi aspecte ale realitatii, in prima instanta sub forma unor lumini si culori luminoase. Clarvazatorul este un om ca toti ceilalti, care se afla pe un drum de dezvoltare interioara si care poate vedea mai mult sau mai putin. Avem astfel o clarvedere atavica, de tip natural, pe care o posedau stramosii nostri si vracii satelor cand vorbeau cu natura sau cand presimteau efectele unor plante de leac, apoi o clarvedere constienta care are mai multe trepte. Exista clarvazatori in lumea eterica, precum „fenomenul Valentina” de la Iasi sau Barbara Ann Brennan, clarvazatori in lumea astrala – cei mai multi, si exista diverse grade de vedere in domeniul destinului si karmei, la care au avut acces profetii omenirii. Initierea este o etapa necesara clarviziunii, dar care este mai greu de atins, caci ea presupune si o munca interioara mai apriga si o dezvoltare moral-spirituala profunda. Fara ceea ce numim azi initiere, clarviziunea este zadarnica. Ne putem bucura de imagini si lumini, de aure si fiinte spirituale, insa daca nu putem intelege ceea ce vedem este ca si cum am privi hieroglifele egiptene fara sa cunoastem scrierea egipteana: ne-am minuna de pasari, oameni cu diverse gesturi, zei si simboluri, dar nu le-am putea patrunde sensul. Pentru aceasta este important ca omul sa nu isi doreasca vederea spirituala de dragul ei insasi, caci ea nu este un scop, ci o cale – in prima instanta calea de a iesi din bezna simturilor fizice. Cei care considera ca este important sa vada lumini si spirite sau aure, pot face exercitii simple care sa favorizeze asemenea experiente , dar, daca nu parcurgem un drum plin de rabdare pentru a ne schimba pe noi insine, nu vom putea patrunde in lumea spirituala reala, ci vom ramane la nivelul unor iluzii deseori autoinduse si care nu sunt verificabile si nici sanatoase pentru noi si cei din jurul nostru.
Fascinatia pentru clarviziune trebuie sa fie invinsa pentru a deveni clarvazatori, iar acest lucru este deseori cel mai greu dintre toate. Totusi, cu rabdare, lumea eterica, astrala si spirituala i se va revela treptat celui ce se straduieste intr-adevar.
prof.Dr. Sebastian Stanculescu – consiliere online