Comod este termenul lingvistic care înseamnă confortabil, plăcut, tihnit, un ceva de care te poți folosi ușor și cu plăcere. Poate fi considerat și un scop care justifică tendința oamenilor de a-și umple anumite goluri prin alte persoane și/sau alte modalități.
Incomod este termenul care definește contrariul, un ceva de care nu te poți servi cu ușurință, care stânjenește, care deranjează, care supără, care indispune.
Cineva mi-a solicitat, cu răutate și ironie, să-i răspund la întrebarea “Puteți explica un comportament, referindu-vă doar la relațiile interumane?”. Întrebarea sa nu m-a surprins. Personajul mă mai provocase (online) cu un comentariu răutăcios și deloc pertinent, la adresa unor articole publicate anterior. Știam cine este, dar și persoana respectivă știa că o știu. Din nou, încerca să mă pună în dificultate, să mă facă să mă simt incomod, imaginându-și că sunt incapabilă de a oferi o astfel de explicație. Răspunsul meu a constat în analiza relațiilor interumane pornind de la cei doi termeni: comod și incomod. Voi prezenta răspunsul, lăsând la aprecierea dumneavoastră dacă am reușit (sau nu), o explicație pertinentă.

Relațiile interumane sunt însoțite de diverse stări, pe care protagoniștii le resimt din plin. Stările pot fi plăcute și atunci se poate afirma că relațiile între parteneri pot fi considerate comode. Stările pot fi neplăcute și atunci poate fi vorba de relații incomode. La baza acestor stări stă, pe lângă multe altele, comportamentul celei/celui/celor cu s-a intrat în relație. Când o astfel de situație devine incomodă? Atunci când:
– nu există compatibilitate energetică (bărbaților nu le plac doamnele/domnișoarele care au energie masculină pentru că în preajma lor nu se simt suficient de bărbați; sunt atrași de latura masculină, doar dacă, în cazul dânșilor, primează energia feminină);
– nu există compatibilitate emoțională și nu înțeleg cum trebuie sensibilitatea
emoțională;
– relația pune presiune pe unul dintre parteneri;
– așteptările sunt exagerate sau nerealiste;
– se conștientizează că s-a oferit prea mult și nu s-a primit nimic (sau mai nimic);
– partenerul/partenera vă face să vă simțiți, în permanență, veriga slabă un acea
relație ( reproșează venitul mic obținut sau poziția socială pe care o aveți);
– nivelul cunoștințelor acumulate i se pare insuficient pentru pretențiile sale;
– nivelul resurselor materiale de care dispuneți nu sunt îndestulătoare pentru nivelul
de trai la care aspiră;
– are pretenție să faceți sacrificii, dar nu este dispus să facă pentru dumneavoastră;
– simțiți că nu mai aveți nimic de spus și nici de făcut, în acea relație.

O relație este considerată comodă atunci când:
– comunicarea este confortabilă, plăcută, practică;
– nu este necesară omiterea, cu intenție, a unor adevăruri mai greu de exprimat;
– se acceptă cu bucurie, completarea (din toate punctele de vedere);
– există spijin necondiționat și disponibilitate pentru eforturi din partea ambelor părți;
– nu există așteptări nerealiste și nici reproșuri.

Spre exemplificare, în cele ce urmează, voi relata o poveste terapeutică despre puterea exemplului oferit de părinți copiiilor lor.

Într-o seară friguroasă de iarnă, o mama a ajuns târziu acasă de la serviciu. A pregătit cina în mare grabă. Nu a mai avut timp să pregătească și un desert, așa că a prăjit câteva felii de pâine și a adus niște gem, pentru a-l suplini. Feliile de pâine s-au prăjit prea tare, motiv pentru care femeia și-a cerut scuze cu lacrimi în ochi. Soțul a răspuns “E în regulă, știi bine că îmi place pâinea …mai arsă!”, aspect care l-a mirat pe fiul lor. Mai târziu, fiul l-a întrebat dacă este adevărat ce a spus în legătură cu pâinea. Atunci tatăl i-a răspuns ”Pâinea arsă nu face rău nimănui, însă cuvintele urâte pot face foarte mult rău. Învață să accepți defectele, dar și diferențele între tine și ceilalți. Asta este cheia unei relații fericite!”
Morala: Iubește oamenii care se poartă frumos cu tine și încearcă să-i înțelegi pe cei care nu te prețuiesc.

Cu toții știm că viața ne oferă atât bune cât și rele, indiferent de eforturile pe care le facem pentru a trăi frumos și armonios. Numai de noi depinde dacă comportamentul nostru, față de ceilalți, aduce o notă de comoditate sau incomoditate. Persoana care a încercat, în public, să mă pună într-o situație incomodă, a fost de-a dreptul șocată de răspunsul oferit. Mă îndoiesc că știa proverbul “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Incomoditate a căutat și asta a primit, însă într-un mod la care nu se aștepta. Instinctul de apărare m-a ajutat să găsesc inspirația, curajul, dar și povestea potrivită. Sper că a înțeles mesajul, precum și explicația. Dacă nu, la nevoie, îmi voi lua revanșa în aceeași manieră, însă cu o altă poveste.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici