Se spune că, dacă vor, oamenii se schimbă. Despre cum, cât și în ce sens, vom discuta în cele ce urmează.

          Din punctul meu de vedere, nimeni nu se schimbă fără a avea vreun motiv. Sintetizând, se poate observa că oamenii se schimbă, mai ales când suferă sau când încep să iubească cu adevărat.

          Suferința poate fi determinată de: o serie de traume (fizice, psihice, emoționale), de boli, de dezamăgiri, de neiubire, de insuccese repetate, etc. Să le luăm pe rând.

         Trauma fizică poate schimba, îndeosebi, atitudinea față de boală. Îl poate face pe om luptător sau învins, poate duce la accesarea unor rezerve nebănuite sau la epuizarea unora despre care se credea că ar fi …inepuizabile.

          Traumele psihică și emoțională pot transforma orice om. În urma unor astfel de traume, persoane vesele, comunicative, sociabile, au devenit închise, tăcute, retrase și greu de convins că viața mai poate fi frumoasă. Neînțelegând despre ce este vorba, cei din preajma lor le-au catalogat drept inadaptate și le-au marginalizat voit.

          Nu este un secret pentru nimeni, viața multor oameni s-a schimbat dramatic după ce au primit un anumit diagnostic (grav). Suferința cauzată de boală poate modifica semnificativ toleranța la durere. Cei puternic marcați, dau impresia că sunt niște persoane fricoase, însă mai nimeni nu-și pune problema cum s-a dezvoltat o astfel de frică. Cu multă tristețe, îmi amintesc mărturisirea cutremurătoare despre felul în care a fost chinuită de un stomatolog, o doamnă care-i solicitase o doză suplimentară de anestezic. “Dumneata eșți cam fricoasă!” a fost singurul răspuns oferit, în ciuda manifestărilor de-a dreptul disperate. Doamnei i-au trebuit câțiva ani buni și câteva ședințe de consiliere pentru a apela la un alt stomatolog.

          Suferința cauzată de dezamăgiri poate fi deosebit de destabilizatoare. Când îți pui toate speranțele în ajutorul din partea cuiva, este că și cum ți-ai pune sufletul pe  tavă. Când nu ți se răspunde așa cum ai sperat, nici măcar nu mai poți plânge. Ceva din suflet se blochează și numai cineva foarte priceput mai poate debloca ceva. Cei afectați de o astfel de suferință devin mult mai atenți (asta e partea bună), dar și foarte neîncrezători (ca parte rea). La figurat vorbind, ei se îmbracă într-o carapace  pe care numai cine le mai intră în suflet, o pot înlătura. Dacă sunt foarte tineri, se poate vorbi și despre o maturizare …forțată de împrejurări.

       Cine se schimbă din iubire, se schimbă numai de dragul cuiva. La polul opus, găsim neiubirea, ce poate schimba oamenii într-un mod radical. Chiar dacă conștientizează că iubesc mai mult decât sunt iubiți, oamenii tot speră că vor ajunge să fie iubiți în aceeași măsură. Dacă nu se întâmplă așa, iubirea lor se stinge treptat, precum flacăra unei lumânări. Unii se reorientează, dar sunt și situații când abolesc, definitiv, acest sentiment.

          Insuccesele repetate pot afecta grav stima de sine și încrederea în forțele proprii. Există oameni foarte deștepți, adevărate genii, care ar fi putut schimba lumea prin ideile lor. Nerecunoașterea abilităților lor speciale, dar și lipsa unei susțineri financiare, au dus la pierderi greu de cuantificat.

          Puterea poate schimba oamenii și există o serie de studii care dovedesc că mulți dintre cei care ocupă funcții importante, nu empatizează atât de mult cu suferințele celor pe care-i conduc. Numai în armată, dezumanizarea poate ajuta, psihologic, să se ia anumite decizii (știți cum se pune problema cu victimele colaterale).

“Lumea s-a schimbat. Prin urmare, trebuie să ne schimbăm odată cu ea” a spus Barack Obama. Nu este valabil doar pentru Statele Unite ale Americii, este valabil pentru toată lumea.

       În viața de zi cu zi, lucrurile par mai simple, însă nu sunt deloc. Schimbarea implică și riscuri, iar trecerea de la cunoscut la necunoscut,  poate fi extrem de dificilă. Știu bine acest lucru și tocmai de aceea am luat decizia de a scrie un asemenea articol. Sper că nu am supărat pe nimeni și îmi doresc ca toate schimbările pe care le veți accepta, să fie numai în bine.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici