Evitarea conflictului la terapie şi nu numai

În funcţie de tipul de personalitate, dar şi de aspiraţiile pe care le au, unii pot trăi mai mult în trecut, alţii în prezent, alţii în viitor. Din acest motiv, pot rezulta diverse neînţelegeri, care, neclarificate la timp, pot duce la conflicte mai mari sau mai mici. Indiscutabil, orice conflict are consecinţe. Una din acestea ar fi afectarea comunicării între părţile implicate, apoi a relaţiilor între ele. Unii iartă, uita, pe când alţii nici nu uită, dar nici nu iartă, dovedindu-se de-a dreptul necruţători.
Puţini ştiu, conflicte pot izbucni şi la terapie. Obişnuiţi cu o atitudine războinică, ajunşi la terapie, anumiţi clienţi uită pentru ce au venit. Nemulţumiţi dintr-un motiv sau altul, încep să folosească diverse cuvinte (sau expresii) acuzatoare. Antrenat şi pentru asfel de situaţii neplăcute, terapeutul va evita întotdeauna conflictul, dar va studia atent toate manifestările celui enervat. Observarea tuturor manifestărilor poate fi extrem de utilă, atât pentru diagnosticare cât şi pentru stabilirea unui viitor tratament. Cel mai greu de suportat sunt ironiile, deoarece este foarte greu să primeşti lecţii de la cineva care nu şi le-a învăţat temeinic, dar care are impresia că este deja premiant. Evitarea unor astfel de conflicte se poate face cu mult tact, fără a se răspunde la provocări, chiar dacă există tentaţia de a intra în “joc” şi a oferi nişte replici mult mai usturătoare decât cele primite.
Cei care trăiesc mai mult în trecut, atunci când doresc să înceapă un conflict şi nu au un motiv întemeiat, încep cu tot felul de comparaţii legate de persoane din trecutul lor, făcând afirmaţii răutăcioase de genul “el/ea era…, iar tu nu”, “n-ai să fii niciodată precum…”, “nu te vei ridica niciodată la nivelul lui X”, “nu vei realiza nici peste 10 de ani ce a reuşit Y” etc.
Molière a spus cândva “Oricâte calităţi am avea, lumea se uită numai la defecte”. Greu de acceptat, dar este cât se poate de adevărat… Dacă au fost remarcate atât de repede defectele, de unde timp şi pentru calităţi? Într-o asemenea situaţie, evitarea conflictului se poate face prin a nu va da bătuţi în fata comparaţiilor jignitoare. Prefăceţi-vă că le ignoraţi sau că nu le înţelegeţi, însă, dacă vedeţi că nu aveţi tăria să suportaţi demn aşa ceva, plecaţi. “Trecutul nu se mai poate schimba” este remarca ce-i va lăsa fără comentarii…
Cei care trăiesc numai în prezent, trăiesc clipa. Nu contează dacă, în trecut, au suferit, s-au bucurat, avut sentimente, emoţii sau remuşcări. Pentru ei, trecutul nu există, nici viitorul. Că terapeut este foarte greu să “încurajezi” o astfel de stare. Unei persoane veşnic nemulţumite (în sens patologic) de tot ce făceau ceilalţi membri ai familiei sale, raportându-mă numai la timpul prezent, i-am spus ce le spunea şi Napoleon Bonaparte nemulţumiţilor săi: “Dacă vrei ca un lucru să fie făcut bine, fă-l tu!”. Ştiţi ce replică am primit ? “Dar eu nu mă pricep să fac asta!” şi abia atunci a înţeles că are o problemă.
Cu cei care trăiesc numai în viitor, este cel mai greu. Dacă nu le dai dreptate, te consideră depăşit, tributar vechiului, lipsit de gândire pe termen lung, un neadaptat la progresul contemporan. Dacă începi să le explici că “o să” nu este echivalent, cu “este”, iar anumite analize se fac numai cu elemente ale timpului prezent, conflictul a şi început. Cum se poate evita? Într-un astfel de caz, răbdarea şi respectul joacă un rolul cel mai important. O glumă bine plasată sau o mică pauză în discuţie, mai pot destinde atmosfera. O ironie sau o jignire pot afecta grav viitorul, posibil într-un mod iremediabil; depinde mult de gravitatea celor spuse, dar şi de suferinţă celui afectat.
În concluzie, evitarea conflictelor nu este necesară doar la terapie pentru evitarea terapiilor ratate. Este necesară şi în viaţa noastră de zi cu zi, mai ales pentru menţinerea bunei-înţelegeri şi evitării tensiunilor. Nu puteţi fi de acord cu toată lumea şi nici nu trebuie, dar trebuie aleasă calea prin care să greşiţi cât mai puţin.
“Cu pumnul strâns nu poţi da mâna cu cineva” a spus Indira Gandhi. Nu-i aşa că odată evitat un conflict, desfaceţi pumnii?

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici