În limba română, termenul “rost” are mai multe sensuri,  acestea depinzând de context: scop, sens, înțeles, justificare, misiune, stare socială, mod de organizare.
Expresii de genul “Ce rost are?” sau “Nu-i văd rostul” sunt utilizate pentru a explica convingerea că ceva nu ar mai putea avea sens. Este foarte trist să auzi o astfel de convingere, indiferent dacă cel/cea care o spune este femeie, bărbat, copil sau persoană în vârstă. Motivele reale pot fi extrem de diverse și greu de identificat. Nu doar am auzit, dar am și experimentat. A fost o experiență din care am înțeles că motivul nu a fost rezultatul eforturilor depuse, ci timpul pierdut pentru a obține un rezultat în care credeam doar eu.
Se crede că o exprimare de genul “Oricât mă chinui să găsesc un rost la toate astea, nu găsesc” este tipică persoanelor anxioase sau depresive. Nu este întotdeauna așa, motiv pentru care m-am gândit să vă explic ce se întâmplă.
Indiferent de instruirea pe care o avem, trăim cu convingerea că eforturile pe care le depunem au un rost. Atât la nivelul minții cât și a corpului fizic, are mare importanță dacă reușim să-l identificăm.
O astfel de convingere, dă oamenilor, putere, motivație, curaj, eficiență. Cei care au un puternic sentiment că tot ce fac are un sens, sunt mult mai capabili să facă față greutăților vieții. Poate și din acest motiv oamenii își doresc să lase ceva important în urma lor, care să supraviețuiască timpului, după ce ei nu vor mai fi.
Scriitorul Mark Twain a afirmat cândva “Cele mai importante două zile din viață ta sunt ziua în care te-ai născut și ziua în care ai aflat de ce”. Este un punct de vedere la care m-am gândit mult timp. Cred că este mai de actualitate ca oricând.
Specialiștii au demonstrat că există o strânsă legătură între sentimentul de rost în viață, sănătatea fizică și durata vieții. Cei care cred în rostul lor sunt mai longevivi și acest aspect l-am observat la bunica maternă care a trăit 95 de ani, lucidă până în ultima clipă.
Sentimentul de fără rost este un sentiment de inutilitate. Este un sentiment care poate fi indus, dar și provocat. Din nefericire, afectează grav corpul fizic îmbolnăvindu-l prin: declanșarea unor reacții inflamatorii, boli autoimune, scăderea imunității, declanșarea unor boli cardiovasculare sau gastrointestinale.

Ce se poate face?

Foarte bine a concluzionat marele nostru Lucian Blaga  “După ce am descoperit că viața nu are niciun sens, nu ne rămâne altceva decât să-i găsim un sens”.
Da, am întâlnit persoane a căror viață părea să aibă sens numai lângă cineva anume. Reciproca nu a fost valabilă, sentimentele nu le-au fost împărtășite și au ajuns pe patul de spital, măcinate fizic și psihic de neputința de a trece peste gândul de a nu fi iubiți/iubite de cine și-au dorit. Am întâlnit și persoane care au renunțat la dorința de a învăța, sau de a se perfecționa, deși capacitățile lor intelectuale erau mult peste medie. Cu timpul, au dezvoltat  depresie severă, chinuite de regrete și neîmpliniri.
Salvarea mea, dar și a unora dintre prietenii mei, a fost reorientarea profesională. Fiecare dintre noi a dat un nou sens existenței sale, chiar dacă eforturile au fost mari și nu prea apreciate.
Ce recomandare ofer eu celor care nu-și mai găsesc rostul în viață? Le spun, ori de câte ori au nevoie, să nu renunțe, să nu facă jocul celor care se bucură de suferința lor.
“De obicei ultima cheie din mănunchi este cea care deschide ușa” (Paulo Cuelho), este un adevăr verificat, nu doar ceea ce a spus demult o minte strălucită.
Acceptați eșecul ca pe o lecție, nerecunoașterea meritelor că pe o motivație de a continua, iar distanțarea (de dumneavoastră) voită sau impusă, ca pe o alegere neinspirată.
Luați lucrurile așa cum sunt, continuați cu perseverență ceea ce ați început, apoi analizați și supoziția că, în Univers, nimic nu se întâmplă…fără rost.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici