Tristețea este o emoție caracterizată prin sentimentul de dezavantaj, de pierdere, de neajutorare. Se poate instala în orice moment al vieții, în funcție de evenimentele trăite, dar și de sensibilitatea emoțională a celui/celei care le trăiește.
Au trecut Sărbătorile de iarnă, am trecut într-un nou an calendaristic, însă tristețea îmi pare mai prezentă ca oricând. Pandemia, consecințele ei și mai nou, hotărârea de a ne vaccina sau nu, parcă au pus stăpânire pe mințile oamenilor. Vremea friguroasă, închisă și ploioasă contribuie semnificativ la întreținerea acestui sentiment de îngrijorare și neajutorare.
Recent, m-am întâlnit cu o fosta colegă pe care n-o mai văzusem de mult timp. O știam veselă și extrem de comunicativă, excentrică în ceea ce privește coafura și vestimentația. Era îmbrăcată neglijent și în culori sobre, privea numai trotuarul și nu în direcția deplasării. După ce ne-am salutat, am întrebat-o “Ce mai faci?” și mi-a răspuns sec “Joc în filmul Covid!”. Ca să mai destind puțin atmosfera, am continuat cu o altă întrebare “În ce rol, de șef sau de executant?” știind că mereu îi plăcea să facă pe șefa. Nouă întrebare a distrat-o și a zâmbit, deși mă îndoiam că mai poate.
“Se pare că în dublu rol, atât de protagonist cât și de regizor. Am avut Covid, am fost internată timp de trei săptămâni și am trecut prin clipe îngrozitoare. Da, am marcat-o și pe asta, dar sunt bucuroasă că am scăpat cu viață. Experiența m-a marcat profund și s-ar putea să-ți cer ajutorul ca să mă resetez”. Ne-am despărțit cu promisiunea de a ne revedea cât mai curând posibil.

Atât ea cât și alți cunoscuți, afectați și de tristețea de după Sărbători, mi-au solicitat câteva recomandări. Le voi prezenta în cele ce urmează sperând că vor fi de folos.

Se spune că zidurile pe care le construim în jurul nostru ne feresc de tristețe, dar și de fericire. Pornind de la această idee, indicat ar fi să nu vă izolați, chiar dacă se impune, în continuare, distanțarea socială. Comunicați ori de câte ori puteți, prin telefon sau email, prezențați-vă ideile și părerile. Nu vă neglijați părinții, ajutați-i cât puteți de mult, adresați-le cuvinte frumoase, afectuoase, încurajatoare. Nu vă neglijați nici prietenii, un simplu telefon, periodic, poate conta enorm în menținerea relației pe care o aveți.
Faceți schimbări în ceea ce privește alimentația, dar nu vă înfometați. Săturați-vă cu legume, fructe sau orice altceva care vă îndepărtează de meniul supracaloric ingerat de Sărbători.
Vizionați comedii, documentare, filme interesante și tot ce vă binedispune.
În măsura în care se poate, evitați știrile despre accidente, morți, spitale în care mizeria a ajuns carte de vizită.
Chiar dacă tristetea vă îndeamnă la neglijență, mai ales în domeniul vestimentar, aveți în vedere că o simplă pată de culoare (care vă avantajează) vă poate schimba starea, dar și percepția celor interesați de prezența dumneavoastră. Adăugați puțin galben, crem, alb, roz, roșu, etc. și veți părea mai optimiști și mai încrezători.
Ascultați muzică cu care rezonați, dar respectați-i și pe vecini. Nu-i obligați să asculte preferințele dumneavoastră muzicale, optați pentru un volum mediu, adecvat spațiului în care vă aflați.
Sărbătorile în orice anotimp ar avea loc, aduc un plus de speranță… că ceva misterios și bun se poate întâmpla. Minuni se pot întâmpla oricând, nu numai de Paște și de Crăciun. Fiți pregătiți să întâmpinați posibilele minuni din existența dumneavoastră, utilizând parfumurile și cremele pe care le-ați primit sau achiziționat de Sărbători. Nu le păstrați doar pentru evenimente deoasebite, faceți din începutul fiecărei zile o mică sărbătoare, luminată de un strop de parfum și o cremă de calitate.
Evitați persoanele care vă indispun, care vă jignesc, care vă desconsideră. Nu mai contează dacă sunteți în centrul atenției, sau nu. “Înțeleptul nu se întristează că nu este cunoscut de oameni, el se întristează că nu cunoaște oamenii” spune un proverb chinezesc.

Sărbătorile vin și trec…la fel și viața. Străduiți-vă ca tristețea de după Sărbători să treacă cât mai repede. Nu-i permiteți să vă invadeze existența, chiar dacă a reușit să-și manifeste prezența. Fiți activi, harnici, implicați și combateți-o în orice fel. Dacă ați reușit, ajutați și pe alții. Puterea exemplului personal, cred că nu are comparație.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici