Cu toții am observat că, în viață, nu toate lucrurile se întâmplă așa cum plănuim. “Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” este un vechi proverb românesc care ilustrează perfect această posibilitate, avertizându-ne, cu înțelepciune, că putem avea parte și de ceea ce nu ne-am dorit.
Termenul “putere” ne duce cu gândul la ceva special, măreț, mai greu de obținut. La modul general, termenul se referă la o capacitate, la o posibilitate fizică, morală, intelectuală, de a realiza ceva. “A renunța” înseamnă a înceta de a mai face ceva, a se lăsa de ceva, a întrerupe, a părăsi de bunăvoie. Puterea de a renunța la ceva sau la cineva, este cea mai discutată, dar și cea mai analizată putere, îndeosebi la ședințele de consiliere și/sau terapie.
“Cum să o descopăr?”, “Cum să o identific?”, “Cum să acționez?” sunt doar câteva dintre întrebările care mi-au fost adresate, de-a lungul timpului, de către cei interesați.

Dacă ceva nu funcționează sau funcționează prost, ce este de făcut?

Destul de simplu, analizați motivele reale care v-au condus în acest punct. Dacă aveți un job care v-a îmbolnăvit fizic și/sau emoțional sau care a agravat afecțiunile existente anterior angajării, încercați să găsiți un altul mai potrivit, corespunzător abilităților pe care le aveți. Dacă nu aveți o astfel de posibilitate, încercați să aduceți câteva schimbări la locul dumneavoastră de muncă, astfel încât eforturile pe care le depuneți să fie suportabile și nu insuportabile. O altă posibilitate ar fi găsirea unui hobby sau al unei activități preferate, care să vă detensioneze și care să vă ofere posibilitatea valorizării talentului pe care îl aveți. Nemulțumirea și stresul se vor atenua, iar greutățile cu care vă confruntați, vor putea fi depășite mult mai ușor.
Dacă doriți să renunțați la diverse dependențe cum ar fi: de fumat, de mâncat excesiv, de băut alcool, de înghițit medicamente cu nemiluita sau de diverse substanțe interzise, etc, identificați o motivație cât se poate de puternică și solicitați ajutorul unei persoane specializate pe adicția respectivă.
Dacă doriți să renunțați la o relație de cuplu care nu vă împlinește, aveți în vedere că relațiile cerșite sau forțate nu rezistă, oricâtă pasiune ar fi. Eliberarea de oamenii pe care i-ați dorit, dar nu au fost meniți să vă fie alături, ar fi cea mai potrivită opțiune. Simplul fapt că cineva vă acordă necondiționat din timpul său, că vă acordă atenție precum și sentimente frumoase, este de mare preț. Dacă nu se întâmplă asta și acordați, în mod repetat, tot felul de șanse celor care vă ignoră, este semnalul clar că efortul dumneavoastră nu are rost.
“Nu-ți fie frică să pierzi pe cineva care nu se simte norocos să te aibă” mi-a spus, demult, bunica mea. Cum m-a învățat dansa, așa îi învăț și eu pe cei care se simt neiubiți/neapreciați. Nu am recomadat nimănui să-și părăsească partenerul, însă am sugerat că cea mai benefică decizie este tocmai aceea de a renunța la ceea ce le aduce suferință.

De ce este atât de greu să renunțăm?

Pentru că, la un moment dat, intervine obișnuința. “E rău cu răul, dar mai rău e fără rău” le place multor români să spună, invocând binecunoscutul proverb.
Ne este greu și pentru că nu reușim să vedem beneficiile unei astfel de acțiuni. Dorim, aproape cu orice preț, să fim iubiți și acceptați. Orice renunțare, mai ales la o persoană anume, poate da naștere la tensiuni, la neacceptarea despărțirii, la scandal, la răzbunări.
Noi, cei aflați astăzi la maturitate, am fost crescuți cu convingerea că trebuie să fim iubiți și apreciați, altfel nu ni se recunoaște valoarea. Timpurile s-au schimbat, oamenii la fel, iar astăzi, am observat se pune un mai mare preț pe respect și bunăvoință decât pe iubire. De exemplu, nu veți renunța niciodată la un instalator bun, la un croitor bun, la un stilist priceput și nici dânșii nu vor renunța la dumneavoastră atâta timp cât îi plătiți, estimând corect valoarea muncii prestate, dar și a priceperii lor. În schimb, veți renunta foarte ușor la un meseriaș de doi bani, dar și la un patron care motivează (de fiecare dată) neplata salariilor, declarându-vă fără rușine că nu a avut suficiente încasări.

Renunțarea este o decizie personală pe care va trebui să o analizați foarte atent, punând în balanță atât cele bune cât și cele rele.
Singura modalitate de a învăța cum se poate lua corect o astfel de decizie, este să luați propriile decizii asumându-vă toată responsabilitatea, biruind și teama îngrozitoare de a pierde. Ce ar fi de pierdut? Mai ales ceea ce vă ține agățați…

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici