Despre curaj și stima de sine intenționam să scriu din ziua în care cineva mi-a spus, cu răutate și ironie că, niciodată, nu voi putea realiza ceea ce îmi propusesem. Nu avem instruirea pe care o am acum, nici curajul, nici stima de sine necesare și suficiente pentru a explica ceea ce inegalabilul Walt Disney a concluziat, atât de frumos “Toate visele noastre se pot realiza dacă avem curajul să le urmăm”.
Nu am uitat nicio clipă, doar am tot amânat, tocmai pentru a aprofunda analiza legăturii între curaj și stima de sine, legătură pe care o observasem într-un moment dificil, ce prezenta importanță doar pentru mine. Concluzia la care am ajuns, o voi prezenta în cele ce urmează.

Curajul nu înseamnă absența fricii, înseamnă a acționa în ciuda fricii existente. Este o alegere pe care cel/cea care o inițiază, o face cu voie, uneori de nevoie.
Stima de sine este percepția pe care o ai în legătură cu propria persoană. Se referă și la modul în care ne percepem propriile caracteristici, calități, fizice, cognitive, emoționale. Are legătură cu echilibrul emoțional. Factorii ce pot afecta stima de sine pot fi numeroși, însă cei mai importanți sunt: percepțiile pe care le ai despre tine, experiențele din familie, mediul școlar, mediul de la locul de muncă, felul în care alte persoane reacționează în prezența ta, vârsta, o afecțiune medicală, o dizabilitate vizibilă.
Stima de sine fluctuează mult de-a lungul vieții și depinde de o serie de circumstanțe. Își poate avea originea în perioada copilăriei. Cauzele pot fi: bulling-ul abuzul de orice fel, lipsurile materiale, lipsa sprijinului din partea persoanelor adulte apropiate, rezultatele școlare modeste, problemele din familie, pedepsele excesive, critica excesivă, așteptările prea mari din partea părinților. Stima de sine scăzută se mai poate datora și comparațiilor nepotrivite cu ceilalți colegi sau cunoscuți, unor tulburări de personalitate, stigmatizării și discriminării atât în societate cât și la locul de muncă.
Din păcate, stima de sine scăzută afectează toate aspectele vieții. La copii și adolescenți se manifestă prin: le este foarte greu să-și exprime nevoile și gândurile, evită situațiile noi, solicită frecvent încurajări, își cer scuze frecvent sau sunt extrem de critici față de ei însăși, se îndoiesc de inteligența lor, dar și de propriile abilități.
La adulți stima de sine scăzută se manifestă prin: scăderea interesului pentru ceea ce ține de persoana lor, scade dorința de a socializa, se izolează, se tem în a-și exprima gândurile, sentimentele, dorințele, prin lipsa inițiativei.

Ce se poate face pentru îmbunătățirea stimei de sine?
De avut în vedere faptul că îmbunătățirea și consolidarea stimei de sine nu se poate realiza dintr-o dată. Este un proces lent, etapizat, deseori fiind necesar ajutorul unui psiholog.
Copiii cu stimă de sine scăzută trebuie încurajați, susținuți, iubiți, lăudați (cu măsură) de către cei apropiați. Deosebit de benefice pot fi: petrecerea cât mai mult timp în natură, o dietă echilibrată în vitamine și minerale, practicarea unui sport sau măcar a unor exerciții fizice ușoare, precum și încercarea unor hobby-uri, care le pot distrage atenția de la convingerile negative.
Adulții cu stimă de sine scăzută pot fi ajutați acordându-le mai multă susținere în ceea ce privește exprimarea gândurilor, sentimentelor, dorințelor, precum și creșterea interesului față de persoana lor, din toate punctele de vedere. Cel mai mult pot fi ajutați încurajându-i să fie mai curajoși decât au fost. Conștientizând că limitele pot exista chiar și numai în mintea lor, se vor convinge că pot mult mai mult decât au sperat. Vor înțelege că a avea curaj înseamnă că trebuie să lupte pentru a se face auziți și remarcați, mai ales atunci când nu sunt luați în seamă.
Chiar dacă nimeni nu poate fi pe placul tuturor, cei care sunt de partea dumneavoastră se vor apropia, iar cei care sunt împotrivă, se vor îndepărta nu pentru că nu ați prezenta vreun interes, ci pentru că oamenii curajoși pot deveni adversari de temut.
În legătură cu aspectele prezentate anterior, vă voi prezenta și o poveste terapeutică. Consider că poate fi de un real ajutor, mai ales că tuturor ne plac poveștile.
Într-o grădină, printre iarbă și buruieni, răsărise un singur trandafir. Nu știa cât este de deosebit față de plantele din jurul sau. Celelalte plante îl admirau în tăcere și se bucurau de prezența sa. Fiind foarte cald și pământul lipsit de apă, trandafirul a început să se ofilească. Din fericire, un copil l-a remarcat, l-a luat acasă și l-a așezat într-o vază pe care a așezat-o la fereastră. Reflexia în geam i-a arătat micuțului trandafir, o imagine pe care nu o știa. “Acesta să fiu eu?” s-a întrebat mirat și a încercat din toate puterile să se îndrepte și apoi să se orienteze spre lumina plăcută a soarelui. Deși era aproape ofilit, s-a refăcut miraculos, bucurându-se că și-a dat seama cum arată cu adevărat. Credea este este o plantă obișnuită, asemeni celor care îl înconjurau.
Morala: Nu vă fie rușine dacă sunteți diferiți și nu lăsați să vă influențeze viața ceea ce vedeți (și întâlniți) în jurul vostru. Aveți curajul să spuneți ce aveți de spus, să povestiți ce aveți de povestit. Stima de sine vă va ajuta să o faceți cu demnitate, dar și cu mulțumirea că ați îndrăznit să duceți la bun sfârșit, ce ați dorit.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici