Parapsihologia este ştiinţa conştiinţei; ea reprezintă unul dintre domeniile psihologiei de cunoaştere a unor fenomene datorate activităţii psihice care nu pot fi explicate prin percepţiile noastre uzuale, depăşind posibilităţile de interpetare ale psihologiei clasice şi care se derulează în alt plan decât cel al universului newtonian, adică fără intervenţia unor energii cunoscute. Descrierea şi definirea acestor fenomene stau la baza parapsihologiei.

Scurt istoric
În literatura de specialitate există foarte multe exemple de manifestări spontane ale fenomenelor PSI (vine de la cuvântul grec „psih”- suflet şi descrie fenomenele paranormale), care sunt foarte puţin documentate.
O cercetare sistematică şi organizată a acestor fenomene PSI a început la 20 februarie 1882 când, la iniţiativa lui William Barrett, a luat fiinţă Societatea de Cercetări Psihice, cu sediul la Londra, iar, mai târziu, în 1885, s-a înfiinţat la New York ,Societatea Americană de Cercetări Psihice.
Termenul de „parapsihologie” a fost impus de Max Dessoir în 1889 şi aceasta este ştiinţa care are ca obiect cercetarea fenomenelor psihice paranormale care nu sunt explicabile prin mijloacele fizicii contemporane.
Perioada modernă a parapsihologiei, numită şi perioada Rhine, a început în 1927 când naturalistul Joseph Banks Rhine, împreună cu soţia sa, parapsihologul Louise Ella Rhine, asistaţi de William Mc Dougal, au înfiinţat Laboratorul de Parapsihologie al Duke University din Durham-SUA pe care Rhine l-a condus timp de 3 decenii şi care este considerat întemeietorul parapsihologiei ştiinţifice moderne; în scurt timp laboratorul devine celebru în întreaga lume prin amploarea cercetărilor, prin rezultatele sale, cât şi prin constituirea bazelor unei metodologii ştiinţifice. În 1963 laboratorul se separă şi devine Institutul de Parapsihologie în cadrul Fundaţiei pentru Cercetarea Naturii Omului. Acest fapt determină o cotitură radicală în cercetarea parapsihologică prin studiile efectuate, experienţele cu subiecţi dotaţi sau cu capacităţi comune, prin prelucrarea statistică a datelor şi calcularea probabilităţii astfel ca rezultatele obţinute să fie datorate hazardului. Puţinii sceptici care s-au încumetat să reproducă experimentele au sfârşit prin a deveni susţinători aprigi ai fenomenelor parapsihologice.
În 1957 ia fiinţă Asociaţia de Parapsihologie, considerată ca staff mondial al parapsihologiei, alcătuit din 260 de oameni de ştiinţă, nume prestigioase din întreaga lume. De notat că studiul parapsihologiei îşi are suportul teoretic în demonstraţia existenţei şi chiar a obţinerii unor viteze supraluminice, ipoteză care a stat la baza teoriei tahionilor. Aceasta se bazează pe dezvoltări matematice şi este necontradictorie în raport cu teoria relativităţii einsteiniene; ea oferă suportul teoretic al posibilităţii percepţiei – în acelaşi moment temporal – a trecutului, prezentului şi viitorului. Observaţiile de astrofizică ale lui Kozirev în anii ’60, au arătat de asemenea această posibilitate referitor la formaţiile cosmice; teoria Aharonov- Bohm care demonstrează existenţa acţiunii la distanţă în lumea particulelor subatomice, ca şi „efectul Kervran” al transmutaţiei biologice, toate şi altele încă, oferă o nouă bază de credibilitate fenomenelor parapsihologice.

Domenii ale parapsihologiei
În parapsihologie se disting două mari diviziuni: prima este cea care subsumează domeniile în care trăsătura dominantă o formează bioinformația, percepţia extrasensoriala (PES) ca, de exemplu, telepatia; cea de a doua este cea care cuprinde domeniile în care trăsătura dominantă este oferită de primordialitatea manifestărilor energetice, capacităţile paranormale. În funcţie de aceste trăsături dominante, fenomenele studiate de parapsihologie sunt: telepatia, clarviziunea şi claraudiția, pre şi retrocogniția, percepţia dermato-optică (telestezia), extracorporalitatea, radiestezia, interacţiunea om-plantă, om-animal, fenomenul „deja vu”, înregistrarea gândurilor, fenomene la limita vieţii şi multe altele.

Restul lecţiilor le puteţi găsi în volumul “Între Psihologie şi Parapsihologie” (pag. 271)
autori: Radu Botez şi Mihaela Theodora Popescu