Dreptul la… cadouri

Zilele trecute am întrebat un vecin, elev la şcoala gimnaziala din cartier, de ce îi plac atât de mult Sărbătorile de iarnă. Fără să ezite, nici măcar o secundă, mi-a răspuns „Pentru că este mai frumos decât în restul anului şi pentru că primesc o mulţime de cadouri”. Fără să-i mai adresez o altă întrebare, a început să-mi explice ce îşi doreşte în acest an. A precizat şi ce crede că va simţi în momentul în care va primi cadoul mult visat: fericire, bucurie, mulţumire. Ceea ce m-a surprins, nu a fost felul direct în care mi-a răspuns. M-a surprins necesitatea de a primi ceva, neapărat la plural. Când l-am întrebat de ce crede că va primi „o mulţime de cadouri”, mi-a răspuns enervat „La cât de bine învăţ la şcoală, am tot dreptul!”.
Şi eu am învăţat foarte bine la şcoală, dar niciodată nu m-am gândit că, pentru asta, aş avea dreptul la cadouri. Să fie atât de mare diferenţă între generaţii? Se pare că da, dar şi educaţia asimilată poate avea un cuvânt de spus…
Ce cred adulţii despre dreptul la cadouri? Pe câţiva i-am chestionat şi dacă vă interesează, vă rog să urmăriţi ce mi-au răspuns…

„Cadoul este un lucru dăruit cuiva. Personal, nu mă dau în vânt după cadouri! Costă bani şi îmi afectează bugetul. În copilărie n-am primit cadouri, poate şi de aceea nu mă atrag. Copiiilor mei le dau bani, ştiu ei ce să-şi cumpere! Nevestei îi dăruiesc câte o floare, câte un mărţişor, cam atât. Dreptul la cadouri, categoric că îl am. Eu câştig pentru toţi.”

„Eu văd cadoul că pe o apreciere, alţii ca pe o recompensă. Sunt de acord cu ambele variante. Consider că fiecare avem dreptul să fim „apreciaţi”, din când în când cu câte ceva. Ceea ce contează nu este valoarea, ci gestul. Maica Tereza a spus-o mult mai frumos „Nu contează cât dăruieşti, ci cât de multă dragoste pui în ceea ce dăruieşti”. Dacă oamenii ar pune dragoste în tot ce dăruiesc, lumea în care trăim ar fi altfel!”

„Din punctul meu de vedere, dreptul de a primi un cadou, nu este un drept în adevăratul sens al cuvântului. Se poate interpreta ca o pretenţie, dar şi ca o obligaţie, depinde de context…”

„Trei lucruri arată caracterul unui om: cărţile, prietenii şi cadourile” a spus anticul Horaţiu. Este surprinzător cât este de adevărat, chiar şi astăzi! Pentru mine e clar, zgârciţii nu oferă cadouri şi dacă o fac, suferă de parcă le-ai preleva un organ!”

„Sunt un om religios. Cred în Sfânta Treime şi mai cred că fiecare lucru a fost creat cu un rost. Chiar şi un cadou are rostul său… de a onora, de a exprima ceva, altfel decât în cuvinte. Cadoul nu este o invenţie comercială. Există de mii de ani, amintiţi-vă, până şi cei 3 Magi i-au adus cadouri lui Iisus la naşterea sa. Contează bucuria de a dărui. La fel de importantă este bucuria de a primi, dar cine mai pune semnul egal între cele două?”

„De mai mult de 20 de ani îndur zgârcenia, devenită proverbială, a soţului meu. N-am primit nimic de la el, nici de ziua mea, nici de Sărbători. Dacă mi-ar oferi acum, nu ştiu cum aş reacţiona, sunt atâţia ani fără cadouri de niciun fel! Până şi verigheta am primit-o de la părinţii săi! Mi-ar fi plăcut că viaţa mea să fie altfel, dar e prea târziu să mai pot schimba ceva. Copiii mei sunt mari, generoşi, nu-i seamănă deloc. Cred că asta e cadoul lui Dumnezeu pentru mine!”

Pe toţi cei chestionaţi i-am ascultat în tăcere, evitând orice comentariu ce le-ar fi putut schimba opinia. Tăcerea nu a însemnat că aş fi fost de acord cu toate afirmaţiile dânşilor, dar unii erau atât de convinşi de ce spun, încât orice comentariu ar fi fost inutil.
M-a întristat mult condiţionarea dreptului de a primi un cadou, dar este o realitate şi nu o putem nega. Despre lipsa banilor s-a vorbit cel mai puţin. Valoarea materială, atent cuantificată, contează doar pentru cei care au ca unic etalon, banul. Din păcate, există asemenea oameni, dar este bine că nu sunt mulţi.
Am sesizat dorinţa tuturor, de la copii la bunici, de a se simţi onoraţi, valorizaţi, răsfăţaţi cu diverse cadouri, dar şi tristeţea d-nei care mi-a mărturisit „nu ştiu cum aş reacţiona…”
În concluzie, mic sau mare, frumos sau mai puţin frumos, util sau deloc, cadoul rămâne cadou. Este o picătură de bucurie, un gest de apreciere, de atenţie şi de preţuire. Cine nu înţelege, să fie sănătos! Cine înţelege şi dăruieşte ceva, din puţinul pe care-l are, cu siguranţă a înţeles cât de important poate fi să însemni ceva bun în vieţile oamenilor…

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici