Întrebarea “Vă temeți de singurătate?” este o întrebare delicată pe care terapeuții o adresează destul de rar. Oamenii răspund temători, convinși că acest răspuns îi poate pune într-o lumină proastă sau pentru că pot părea mult mai prejos decât alții.

Recent, am întîlnit o doamnă, mult încercată de greutățile vieții, care mi-a vorbit despre singurătatea dânsei, după care mi-a solicitat câteva clarificări. Cu acordul dânsei, voi prezenta, sintetizat, câteva aspecte dintre cele pe care mi le-a povestit. Consider că pot fi de folos, mai ales acelora pentru care singurătatea este mai greu de suportat decât boala.

D-na Z:

“- Doamna mea, am venit la dumneata pentru a înțelege de ce gândesc altfel decât prietenele mele. M-ați întrebat dacă mă tem de singurătate. Situația mea este mai complexă decât credeți. Ceea ce nu înțeleg și vreau să mă lămuriți, este de ce NU mă tem de singurătate. Știu, la vârsta mea a îndrăzni să trăiești de unul singur este dovada unui curaj rar. Pentru cei bătrâni singurătatea este considerată o pedeapsă, pentru cei aflați la mijlocul vieții, este un lux. Pentru mine, singurătatea este o opțiune. Pentru ea, am fost criticată și ironizată. Nu sunt la prima încercare de a găsi o explicăție plauzibilă. Cu ceva timp în urmă, o doamnă care are și pretenția că este consilier psihologic, mi-a spus că am făcut o asemenea alegere pentru că sunt egoistă și pentru că nu am dorit să spăl izmele nimănui, deși mașina de spălat a fost inventată demult.

I l-am citat pe George Washington cu ceea ce a afirmat demult Este mai bine să fii singur decât într-o companie proastă, am plătit ședința și am plecat imediat. Cu timpul, am descoperit că singurătatea nu există atâta timp cât lucrezi la ceva, cât înveți continuu, când îți umpli existența cu lucruri care îți fac plăcere. Mi-ar plăcea să știu de ce majoritatea oamenilor se tem de singurătate, iar eu, nu”.

Răspuns:

“- Este ușor de observat că unele persoane sunt mai singuratice decât altele. Poate exista și o preferință nativă pentru singurătate, ce poate fi explicată astrologic, dar și numerologic. Preferința se poate datora și unor dezamăgiri repetate și/sau trădări din partea unor persoane considerate a fi de încredere. Se poate datora și experienței de a fi mereu singură în față greutăților, care nu v-au doborât, ci v-au resetat. Resetarea a avut loc din punct de vedere atitudinal, temperamental, atitudinal. Ați conștientizat că puteți conta numai pe dumneavoastră și transformarea s-a produs.

Personal, consider că singurătatea asumată nu are nicio legătură cu egoismul. Poate avea legătură cu dorința de a fi independent, dar și din dorința de a aloca cât mai mult timp unei anume pasiuni. Celebra cercetătoare Ana Aslan și-a dedicat întreaga viață cercetărilor și institutului unde lucra, Constantin Brâncuși și-a dedicat întreaga viață artei sale, Sergiu Nicolăescu s-a dedicat filmelor sale. Destinul unui om nu este o piesă standard. Nu toți oamenii trebuie să se căsătorească, să aibă copii, să-și petreacă week-endurile la grătar sau pe la diverse evenimente. Asta se face în general, însă nu înseamnă că cei care au ales altceva, sunt departe de normalitate.

“Dacă îți este frică de singurătate, nu te căsători” afirma cândva A. Cehov. Credeți că măicuțele sau călugării care își trăiesc viața prin mănăstiri au avut în vedere o astfel de afirmație? Este evident că nu. Alegerea dânșilor se poate explica având în vedere dragostea infinită pentru Divinitate, precum și dorința de a sta cât mai departe de relele lumii.

Unele persoane nu s-au căsătorit din cauza părinților sau a viitorilor socrii, altele pentru că au pierdut pe cel drag înainte de oficializarea relației. Cine are dreptul să-i judece?

Celor care mi se plâng că au copii prea pasionați de un domeniu, pentru care ei chiar se izolează, le spun să-i lase să-și urmeze visul. Dacă insistă, le spun și ce a afirmat celebrul Winston Churcill,  Copacii izolați, dacă reușesc să crească, ajung viguroși. Știu că afirmația unei personalități poate conta mai mult decât recomandarea unui om obișnuit (ca mine), așa că fac tot ce pot pentru a-i convinge.

Inspirația poate veni și în singurătate. Cum credeți că se scriu cărțile, studiile și articolele de specialitate? În singurătatea coalelor de hârtie și a computerului…

Din păcate, singuratea poate fi și o consecință, urmare a unor evenimente dramatice cum ar fi dispariția celor din familie. Cu toții știm asta, dar de uitat se uită… prea des.

Ceea ce v-a sugerat doamna consilier cum că ați dat dovadă de egoism și că nu ați dorit să spălați izmene, nu sunt decât niște răutăți plasate cât se poate de prost, din lipsă de tact, dar și de profesionalism. Încercați să ignorați astfel de păreri…mai ales dacă vă necăjesc.

Majoritatea suntem înconjurați de persoane care au pretenția că ne sunt prieteni, dar se comportă ca niște străini. Nu este cazul să ne descurajăm. Curajul poate fi o dovadă a propriei noastre puteri, dar și o dovadă a faptului că, în Univers, nimic nu se pierde…totul se transformă.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici </a