De ce unii nu pot sa tacă?

Despre persoanele care vorbesc fara intrerupere, uitand a face pauze macar atunci cand este absolut necesar, se spune ca sunt asemeni unor mori stricate. Disfunctionalitatea consta in incapacitatea lor de a se opri, dar si in neintelegerea ideii ca ceea ce este prea mult, strica.
Zilele trecute, cineva mi-a cerut sa caracterizez, printr-o singura fraza, pe cei care nu pot sa taca. Nu ne cunoscusem pana in acea zi si nici nu stiam in ce calitate ma intreaba, asa ca am optat pentru urmatorul raspuns „sunt cei care au uitat, ca intre fraze, se mai pune si punct”.
Nu se astepta la un astfel de raspuns. Credea ca voi discuta despre astfel de persoane, categorisindu-le drept persoane care au intr-adevar o tulburare… despre care am putea discuta…
Si totusi, de ce unii/unele nu pot sa taca?” a reformulat insistent.
Desi nu aveam deloc dispozitia necesara pentru a-i explica aceste lucruri, mi-am amintit cuvintele inegalabilului Constantin Brancusi “Lucrurile nu sunt greu de facut. Greu este sa te pui in starea de a le face” si am hotarat sa ma aduc in “starea” de a lamuri ceea ce era de lamurit. Ceea ce a urmat, puteti descoperi citind in continuare…
Persoanele care vorbesc fara incetare adora compania semenilor lor. Cel mai mult le place sa fie ascultate. Nu le place linistea pentru ca niciodata nu sunt linistite. Pot da impresia ca au foarte multe de spus, ca sunt informate, insa subiectele pe care le abordeaza sunt mereu aceleasi. Insistenta cu care-si prezinta problemele, va poate aduce in pragul disperarii. Revin mereu la ce au spus anterior. De ce? Pentru ca gandesc foarte putin, iar de gandit se gandesc numai la problemele lor, nicidecum la posibile solutii. Fluxul lor verbal este naucitor, pe dansii detensionandu-i, iar pe bietii interlocutori, tensionandu-i. Schimb de roluri nu se poate face, deoarece sunt incapabili sa asculte si li se pare ca nu au vorbit destul. Nu pot intelege ca acest lucru deranjeaza. Tot timpul mimeaza ca ar avea ceva pe suflet si par a fi recunoscatori pentru efortul de a fi ascultati. Daca isi vor da seama ca nu sunt ascultati, sa nu va ganditi ca va lasa in pace. Abia atunci incepe asaltul…, iar de scapat, scapa cine poate!
Cum se poate gestiona o astfel de situatie?

Cu mult tact. Mai intai, ar fi indicat sa faceti distinctia intre persoanele care doresc sa va comunice ceva si persoanele care functioneaza precum niste mori stricate.
Limitati-le drastic timpul de ascultare. Cu timpul, vor pricepe ca nu-i puteti suporta mai mult de cinci minute si vor cauta urgent un alt interlocutor.
Evitati a le da solutii. De ascultat oricum nu va asculta, iar solutiile salvatoare sunt numai cele descoperite de dansii.
O alta recomandare ar fi schimbarea subiectului, dar este chiar o performanta sa si reusiti.
Personal, le-am incercat pe toate. Stiti ce a dat cele mai bune rezultate? Distantarea si apoi renuntarea de a-mi asuma o astfel de responsabilitate. Din ce motiv? Pentru ca anumite comportamente pot fi de-a dreptul imposibil… de corectat!

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici