Schimbarea presupune înlocuirea unui lucru cu altul, dar și rezultatul acestei acțiuni. Se poate face din proprie inițiativă, din obligație sau vrând-nevrând. Poate fi percepută eronat de către cei care n-o înțeleg. Privită din exterior, poate fi considerată o neputință, o incapacitate de adaptare la situații și oameni noi. Privită din interior, frica de schimbare este în strânsă legătură cu sistemul propriu de apărare și supraviețuire. Psihologii o consideră un blocaj cauzat de starea fizică și emoțională a celui/celei care o manifestă, blocaj determinat de consecințele schimbărilor anterioare, soldate cu urmări mai puțin plăcute.
Pentru a fi mai ușor înțeleasă, v-am pregătit două exemplificări pe care le vom analiza.

D-nul C. “Toată viața m-am considerat un om curajos și chiar dacă am depășit vârsta de 50 de ani, pot afirma că mi-am păstrat curajul inițiativei. Sunt nativ Taur și chiar îmi place “să iau taurul de coarne” atunci când mă nemulțumește ceva. Ceea ce m-a adus la dumneavoastră este frica mea de schimbare, pe care o resimt de câteva luni. I-am vorbit despre această problemă prietenului meu cel mai bun. A râs de mine și mi-a spus că nu poate înțelege cum un om care a condus mașini de mare tonaj pe orice vreme, care a învins o boală gravă, care și-a îngropat părinții de tânăr, poate manifesta o asemenea frică, ilogică și nejustificată. Nu mă așteptam la o astfel de replică, am suferit mult. Singur nu pot ieși din starea asta și tare îmi doresc să scap de ea.”

D-na B. “Sunt momente când disperarea mea atinge cote maxime. Sunt la o asemenea cotă și nu mai pot suporta. Sunt nevoită să fac niște schimbări în viața mea și nu le pot face, deși sunt conștientă că ar putea fi benefice. Schimbările vizează atât viața profesională cât și pe cea sentimentală. Pe linie profesională, riscurile sunt foarte mari. Dacă mă voi descurca cu noile atribuții, voi merge mai departe; dacă nu mă voi descurca, voi pleca acasă. Pe plan sentimental, am primit o ofertă. A venit din partea unui domn pe care-l cunosc mai demult, dar în care nu mai am încredere. Demult, mi-a promis ceva și nu și-a ținut promisiunea, m-a mințit nepermis de mult. Orice aș face, nu pot uita… Frica de a-mi schimba viața, efectiv mă paralizează. Nu pot lua nicio decizie. Încerc să găsesc justificări și este posibil să fi devenit o inadaptată”.

De-a lungul vieții, unele schimbări sunt acceptate, altele sunt acceptate foarte greu, altele deloc. De vină nu este lipsa curajului, ci impactul emoțional al consecințelor schimbărilor pe care subiectul le-a trăit. Curajul de a conduce mașini de mare tonaj pe orice vreme, nu se compară cu: decizia de a schimba locuința în care ai tot confortul pe care ți-l dorești, cu decizia de a experimenta o manevră medicală invazivă cu șanse minime de reușită sau cu decizia de a cheltui economiile de-o viață pe o investiție care nu se știe dacă va fi profitabilă.
De exemplu, reținerea de a vă schimba telefonul  cu taste cu unul cu touch screen, poate fi percepută de unii dintre cunoscuții dumneavoastră, drept încăpățînare, atitudine retrogradă și de respingere a progresului.
Spre deosebire de cei neavizați, un psiholog înțelege altceva. Nu râde, nu umilește, nu jignește, însă caută, cu tact și delicatețe, motivația care-l face pe acel om reticent. Eu am descoperit persoane care au refuzat dispozitive de care aveau mare nevoie (telefoane mobile, mașini de spălat automate, televizoare, instalarea unei centrale termice de apartament) de frică de a nu le strica și de a nu se face de râs în fața celor care se gândiseră să le dăruiască. “Vezi să nu-l strici, m-a costat o groază de bani!” s-a dovedit a fi fost îndemnul pe care-l primiseră cu toții…

Există mai multe obstacole în fața schimbării, între acestea amintesc: zona de confort, teama de respingere, teama de umilire, teama de eșec, amânarea (mai ales atunci când se fac presiuni deranjante), justificările acțiunilor și nu în ultimul rând, scuzele.
Cu cât atașamentul de zona de confort este mai pronunțat, cu atât reticența de a schimba ceva este mai mare. Când există un risc major ca binele să se transforme în mai puțin bine (sau în rău), frica de schimbare poate fi justificată. Cei care riscă mult, nu câștigă întotdeauna!
Teama de respingere poate merge mâna în mână cu teama de schimbare, mai ales în situația persoanelor care iubesc sincer, dar care nu sunt sigure că destinatarul sentimentelor lor simte la fel. În istoricul lor afectiv există clar o traumă de acest gen, iar teama de respingere nu este altceva decât teama de a nu suferi din nou, în același fel.
Teama de umilire este consecința unei traume emoționale produsă prin umilire, fiind prezentă la persoanele care au fost umilite în copilărie sau în public. Este legată de teama de schimbare, pentru că umilirea pe care au suportat-o cândva, a determinat schimbări negative, majore,  în existența lor.
Teama de eșec poate fi considerată un obstacol redutabil, mai ales dacă eșecul experimentat, a avut implicații materiale și sociale semnificative.
Amânarea este legată de dorința de a câștiga timp și de a analiza mai atent (cu prieteni sau fără) ceea ce presupune schimbarea. Amânarea trădează nehotărâre, dar și îndoială (justificată sau nu).
Scuzele sunt un fel de justificări politicoase pe care oamenii le expun atunci când încearcă să refuze ceva. De mare importantă poate fi felul în care sunt prezentate (ezitant, categoric, tăios, mincinos).

Vă rog să analizați cu mare atenție cauza fricii dumneavoastră de a schimba ceva! Uneori, poate fi un presentiment. Unele persoane au reale capacități în acest sens și chiar au reușit să scape de mari necazuri, ținând cont de ceea ce au presimțit că se va întâmpla.
Dacă cineva vă propune o investiție pe care o considerați riscantă, nu acordați atenție insistențelor pe care le primiți. Calculați riscurile, iar dacă nu vă pricepeți, apelați la cineva specializat.
Dacă cineva vă propune o relație și nu sunteți siguri de reciprocitatea sentimentelor, nu vă hazardați, chiar dacă schimbarea propusă poate aduce entuziasm, bună-dispoziție, eventual “intrarea în rândul lumii”. Căutați-vă parteneri care să vă iubească, nu să vă folosească!
Se știe, prin acumularea de informații noi se antenează creierul. Dacă vi se pare că informațiile tehnice vă depășesc, nu renunțați. Achiziționați-vă aparatul/dispozitivul pe care il doriți și căutați pe cineva priceput și răbdător care să vă învețe să-l utilizați. Îndepărtați-vă rapid de cei lipsiți de tact și care se cred deștepții de pe lume. Vă vor face să credeți că sunteți niște proști, tocmai pentru a reapela la serviciile lor, întotdeauna contra-cost.

În concluzie, frica de schimbare vine de la efectele unei/unor schimbări din trecut care a(u) produs suferință. Cei care o manifestă NU sunt niște fricoși, sunt doar niște oameni ceva  mai încercați de viață  decât alții. Pentru ajutor vă recomand să apelați numai la persoane specializate. Veți învăța cum să vă gestionați sistemul propriu de apărare, de supraviețuire, fără a mai fi umiliți și fără a vă pierde stima de sine.

“Un om nu este terminat atunci când e învins, ci atunci când renunță” (Richard Nixon).

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici