La un moment dat, oricare dintre noi s-a îndoit de ceva, de cineva, posibil și de noi înșine. Din păcate, îndoiala nu este doar ezitare, șovăială, neîncredere. Este o stare emoțională de nesiguranță. Psihologii o consideră o emoție complexă cu impact semnificativ de-a lungul vieții, indiferent care ar fi durata acesteia.
Sunt persoane care se îndoiesc în mod excesiv. Marea majoritate nu înțeleg de ce, cum și în ce fel, le este afectată viața. Voi explica ce se întâmplă în astfel de situații, sperând că nu veți regreta decizia de a continua să mă urmăriți.
Cauzele îndoielilor repetate și exagerate sunt numeroase. Le voi enumera doar pe cele mai des întâlnite: experiențe neplăcute trăite în trecut (mai ales în copilărie), critici repetate venite din partea unor apropiați, teama de eșec, eșecurile, tendința de a se compara cu alții și de a se considera inferiori, precum și așteptările ridicate din partea familiei.
Efectele îndoielilor sunt neplăcute și greu de gestionat. Cele mai cunoscute sunt: anxietatea, stresul cronic, afectarea comunicării și conectării cu ceilalți.
Sunt și diverse tipuri de îndoială. Îndoiala ca mirare este îndoiala celui/celei care, cu destulă curiozitate, investighează lumea. Îndoiala ca suspiciune, hrănită și întreținută de bănuială, nesiguranță, neîncredere. Îndoiala dogmatică care susține că indiferent ce am face, nu putem cunoaște toate tainele lumii.
Din punctul meu de vedere, îndoiala că tot ce facem nu este bine, este cea mai periculoasă. De ce? Pentru că afectează grav stima de sine, personalitatea, dar și modul în care se vor lua deciziile.
Legătura dintre decizii și îndoieli o pot exemplifica cu ajutorul unei scurte povestiri terapeutice. Se numește “Povestea liliacului” și o consider suficient de sugestivă pentru ceea ce intenționez să vă demonstrez.
A fost odată un liliac care se simțea foarte singur. Își dorea mult să se alature celor asemenea lui. A mers la niște șoareci, dar aceștia l-au respins, spunându-i:
“- Tu nu ești că noi, ești pe jumătate pasăre, nu ai ce căuta aici!”
Întristat, liliacul a mers la niște păsări și le-a rugat să-l primească în grupul lor. Indignate de îndrăzneala lui, păsările i-au răspuns:
“- Noi nu te primim! De ce nu mergi la șoareci? Semeni mult cu ei…”
“- Am fost, dar nu m-au primit!” le-a răspuns liliacul, peste măsură de mâhnit.
Păsările l-au izgonit rapid și de atunci liliacul se adăpostește numai în locuri întunecoase, izolate de lume, zburând speriat și fără o țintă anume.
Morala ar fi: Este preferabil să faceți o alegere, chiar dacă există riscul să reveniți asupra ei. Incertitudinea și neacceptarea celorlalți vă pot face captivi într-o lume a singurătății și nefericirii. Nu căutați acceptarea celor care nu vă vor! Dacă unii/unele vă îndepărtează, nu înseamnă că nu aveți valoare.

Cum să depășiți îndoielile, atunci când vă afectează existența?
Prin auto-acceptare, fără a vă considera total lipsiți de călități. Încetați a vă mai compara cu alții! Stabiliți-vă limite realiste, chiar dacă se pune mare accent pe depășirea limitelor, în orice domeniu. Fiți  mai indulgenți cu dumneavoastră și nu confundați îndoielile cu premonțiile. Sunt cu totul altceva, premonițiile realizându-se, mai ales, prin intermediul viselor.
Zi de zi aflăm despre tot felul de decizii: personale, politice, economice, financiare, juridice, etc. Uităm că deciziile și nu condițiile, pot determina calitatea vieții. Cred că se pot realiza lucruri minunate fiind mult  mai atenți la îndoieli, dar și la felul în care ne pot afecta.
“Frumusețea începe când decizi să fii tu însuți” spunea inegalabila și eleganta Coco Chanel. Credeți că este așa, sau încă vă mai îndoiți?

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici