Dependenţa, dar şi suferinţa familiilor celor dependenţi
Un lucru foarte la moda in ziua de astazi sunt dedicatiile, indeosebi cele muzicale. Daca pe timpuri asemenea dedicatii se faceau pe la nunti, acum se fac mai pe la toate petrecerile, la radio si chiar la TV. Solistii au sesizat primii impactul psihologic pe care il poate avea o dedicatie muzicala si s-au intrecut in a interpreta compozitii care de care mai lacrimogene, in functie de cerintele pietii. De ce un asemenea succes? Simplu, pentru ca o dedicatie poate aduce un plus de atentie, de multumire pentru cei care o primesc…
Gandindu-ma la cele prezentate anterior, m-am gandit sa dedic un articol dependentei, dar si suferintei familiilor celor dependenti. Am remarcat tendinta de a se lua in calcul doar suferinta celui dependent, restul suferintelor contand prea putin sau deloc…
Indiferent de natura dependentei (alcool, droguri, sex, medicamente) acest gen de suferinta nu este unilaterala, ci bilaterala, de o parte fiind dependentul si pe de alta, familia. Sa va explic cum…
O persoana dependenta este mult prea preocupata de procurarea substantei care l-a “subordonat”. Nu mai are nici o preocupare in afara de a-si procura substanta respectiva si de a o consuma. Nu conteaza parerea celor pe care i-a iubit candva, nici daca se simte rau, dupa… Considera ca nu gresesc cu nimic, timp indelungat neconstientizand dependenta. Suferinta unei persoane dependente este dubla, atat fizica cat si psihica. Suferinta fizica este cauzata de cantitatile consumate, intr-o crestere progresiva, pentru a se atinge efectul dorit. Suferinta psihica se datoreaza fricii de… de realitate. Cum se poate explica? Specialistii spun ca o dependenta ascunde o multime de lucruri poate: nevoia de ajutor, o anxietate, o depresie, un conflict in relatiile fie sociale, fie familiale sau chiar ambele.
In tara noastra, cea mai grava dependenta se pare a fi cea de alcool. Bauturile alcoolice se gasesc pe toate drumurile (in anumite zone numarul carciumilor depaseste numarul magazinelor alimentare), iar preturile lor sunt pentru toate buzunarele. Majoritatea dependentilor de alcool spun ca bautura ar fi cea mai la indemana, pe cand altii spun ca ar fi cel mai ieftin drog.
Cei care prefera “anestezierea” suferintei lor interioare cu ajutorul bauturilor alcoolice, pun aceasta dependenta pe seama problemelor cu care se confrunta, insa putini cunosc faptul ca alcoolismul este o maladie fizico-psihica recunoscuta oficial de Organizatia Mondiala a Sanatatii.
Exista presupuneri si ca alcoolismul ar fi ereditar, dar sunt si specialisti care considera ca, in acest caz, ereditatea ar fi doar un factor de risc. Cunosc descendentii unor familii de mari consumatori de alcool care manifesta un puternic dezgust fata de alcool, iar argumentul lor este cat se poate de credibil…nu vor sa fie asemeni celor care i-au facut sa sufere.
Alcoolismul este o manifestare constienta sau nu, prin care se cauta satisfacerea nevoii de a consuma alcool indiferent de mijloace si consecinte. Negarea este o parte integranta a acestei boli si constituie un obstacol real in calea vindecarii. Marii consumatori de alcool invoca ca motive: supararea, evitarea sentimentelor neplacute, stresul, povara responsabilitatilor, stimularea sexuala, dorinta de socializare, dorinta de recompensare. Consecintele alcoolismului pot fi deosebit de grave: disfunctii neurologice, boli de ficat si stomac, modificari de comportament, afectarea relatiilor familiale, profesionale, sociale, probleme financiare, uneori legale, etc.
Din nefericire, opinia publica de la noi considera alcoolismul doar o problema a dependentului de alcool. Il catalogheaza si apoi il evita cu scopul de a se proteja de posibilele reactii agresive. Este un avantaj pe care familia unui dependent de alcool nu si-l poate permite. Suporta totul de la primul pahar pana la ultimul, suporta rusinea, mania, teama, disperarea, distrugerile, chiar agresiunile repetate.
Un exemplu deosebit de edificator al acestui gen de suferinta este filmul “When a man loves a woman” (in traducere “Cand un barbat iubeste o femeie”), avandu-i ca protagonisti pe actorii Meg Ryan si Andy Garcia. Nu este un film despre cum s-au vazut, placut, luat si trait fericiti pana la adanci batranete. Este povestea cinematografica a unei suferinte determinata de dependenta de alcool a mamei, dar si despre efortul familiei (sotul si cele doua fiice minore) pentru a o recupera. Drama familiei este prezentata prin prisma suferintei familei celui dependent. In primul rand, a sotului care se dovedeste mai mult decat intelegator si cooperant in vederea depasirii dificultatilor, in al doilea rand, a fiicelor minore carora le este foarte greu sa inteleaga noul comportament al mamei. Fiica cea mare are cele mai mari responsabilitati, isi protejeaza sora mai mica, suporta cu curaj crizele de sevraj ale mamei si isi anunta constiincios tatal atunci cand lucrurile scapa de sub control. In final, mama alcoolica accepta sa mearga la o clinica de dezalcolizare, insa numai dupa ce isi loveste fiica… si ca orice poveste frumoasa, totul se termina frumos.
In tara noastra, un important factor declansator al alcoolismului este anturajul. La unele petreceri, cei care consuma cantitati mari de alcool “bagandu-i sub masa” pe ceilalti petrecareti, sunt chiar apreciati. Din dorinta de a fi si ei/ele la fel de apreciati, unii dintre invitati le pot imita comportamentul, devenind cu timpul chiar dependenti (daca consumul de alcool este in cantitati mari si repetat).
Deosebit de grav, pentru cei care fac parte din familia unor dependenti de alcool, este ca pot avea parte de bataie in mod repetat, dar si de goniri din casa cu tot ceea ce presupune asta. Copilul unui asemenea parinte, dependent de alcool, mi-a marturisit candva “Daca ar putea intelege cat ne face sa suferim, cred ca s-ar opri…”.
“Din ce ?” am insistat eu. “Din baut si din scandal” mi-a raspuns atunci cu lacrimi in ochi.
Traind intr-o atmosfera de haos, violenta, teama permanenta, copilul unui parinte alcoolic poate prezenta: tendinta de a fi impulsiv, dificultati de relationare cu colegii si profesorii, probleme legate de relatiile afective, comportamente extreme, dificultati de concentrare, poate dezvolta un nivel ridicat de anxietate, de depresie si se poate maturiza inainte de vreme. Cum poate fi ajutat? Mai intai copilul va trebui sa inteleaga ca nu este deloc responsabil pentru aceasta problema, iar daca se dovedeste a fi necesar, sa fie indrumat spre consiliere psihologica pentru atenuarea traumei.
Sotiei si fiicei unui astfel de dependent de alcool, le-au trebuit luni de zile de consiliere psihologica pentru atenuarea traumelor emotionale produse de-a lungul a mai multor ani de agresivitate fizica si verbala. Nici pana in ziua de azi nu au renuntat la auto-impusa izolare, desi progresele inregistrate in urma terapiei sunt importante.
Dependentul de alcool nu poate intelege suferinta pe care o provoaca familiei. Sub influenta dependentei, manifesta o alterare treptata, dar progresiva, a sentimentelor si o incredibila raceala emotionala. Promite ca va bea mai putin, eventual ca va renunta la bautura, dar nu-si respecta promisiunea. Dependenta subordoneaza, atat fizic cat si psihic, transformand pe cel afectat intr-o persoana total necunoscuta celor din anturajul sau.
Tulburarile de somn, cosmarurile, agresivitatea, lacunele de memorie ar fi primele consecinte ale consumului abuziv de alcool. Cu timpul, pot aparea convulsii, delirum tremens, dementa, ciroza si multe alte afectiuni. Asta se poate intampla cu dependentii de alcool, dar cu ceilalti dependenti? Ceva similar, doar ca autodistrugerea va fi urmata de alte boli.
Dependenta cuiva ii arunca familia intr-o suferinta cumplita, comparabila cu un veritabil labirint a carui iesire poate fi foarte greu de gasit. Ajutorul specializat poate fi un veritabil colac de salvare, insa foarte multi oameni evita discutarea unor asemenea secrete familiale, inchipuindu-si ca odata dezvaluite, vor fi raspandite afectandu-le grav imaginea sociala.
Abordand un astfel de subiect, nu am intentionat sa pun degetul pe rana nimanui. Este doar o incercare de reevaluare a unor atitudini vis-a-vis de acest gen de suferinta, considerata de mult prea multi, tabu.
Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici