Riscul de a intra în contact cu persoane care ne displac, ni-l asumăm zi de zi. Persoanele anxioase displac marii majorități, pentru că se îngrijorează pentru toate și din orice. Trăiesc într-o continuă agitație, își fac mereu griji, sunt pesimiste și reacționează prost în situații neprevăzute.

          Anxiosii pot fi întâlniți în toate mediile sociale. Anxietatea, ca emoție ce se caracterizează printr-o stare neplăcută de tulburare interioară, poate avea mai multe cauze, între care amintesc: un insucces major care i-a marcat emoțional; o insuficientă încredere în propriile forțe, posibil determinat de comportamentul inadecvat a celor din preajmă; dorința exagerată de a-i mulțumi pe ceilalți; frica de a fi marginalizați sau excluși din cercul lor de cunoscuți, etc.

          Anxiosii își imaginează mereu ce este mai rău pentru că în viața lor, la un moment dat, s-au confruntat cu un astfel de rău pe care nu l-au putut gestiona sau pe care l-au gestionat cu mare dificultate. Se enervează destul de repede, chiar și dintr-un fleac, dar nu sunt oameni răi. Prudența lor exagerată trădează frica de neprevăzut, iar comportamentul lor, privit în ansamblu, poate fi dificil de înțeles de către cei neavizați. Momentele în care reușesc să vorbească despre frământările lor sunt foarte apreciate de psiholog…dacă ajung la vreunul. Din păcate, astfel de discuții nu sunt deloc apreciate de colegii sau cunoscuții lor, care, din lipsa de informare pe acest segment, le pot agrava suferința.

          Salariații anxioși muncesc mult și se pregătesc cu constinciozitate. La întîlniri, atât în viața privată cât și la serviciu, nu întârzie niciodată. Ca sublaterni pot face treabă bună, cu condiția să nu fie puși în situații care să-i supere sau să-i enerveze.. Când sunt chinuiți de situații de incertitudine sau sunt foarte obosiți, pot avea reale dificultăți de concentrare. Nu e indicat să încercați a le demonstra că greșesc și nici să le reproșați, utilizând expresii precum “frământările tale sunt fără rost”, “exagerezi de fiecare dată”, “tu vezi doar partea goală a paharului”, etc. Dacă se simt acceptati și apreciați, în ciuda modului lor ciudat de a fi, vor încerca să-și depășească pesimismul.

          Șefii anxioși nu suportă neprevăzutul. Verifică totul de mai multe ori, reușind să-i enerveze, la propriu, pe toți cei care nu sunt ca ei. Stilul lor de lucru poate fi benefic în profesiile care presupun analize foarte amănunțite, dar și luarea unor decizii importante, cum ar fi sentințele judecătorești definitive și irevocabile.

          Clienții anxioși sunt cel mai dificil de suportat. Pun o mulțime de întrebări pentru același detaliu, încercând să-și convingă interlocutorii cât de prudenți și de atenți, sunt. Se îndoiesc de reușită în permanență, chiar și atunci când achiziționează un obiect puțin costisitor.Pentru a-și justifica comportamentul, unii dintre ei, apelează la expresii din bătrâni, cum ar fi “Când te muscă șarpele, îți este frică și de o râmă”. Din punctul meu de vedere, este riscant, pentru că pot primi o replică gen “Cine se teme de urs, nu se duce în pădure după lemne”, iar tensiunile interioare se pot agrava.

          Ce ar fi de reținut?

          Anxietatea este un sentiment de neliniște și îngrijorare care reduce calitatea vieții celor afectați. Deseori este acompaniată de tensiune musculară, de agitație, de oboseală nejustificată, de probleme de concentrare. Simptomele anxietății la nivelul corpului fizic pot fi: neurologice (durerea de cap, amețeală, parestezii), digestive (greață, durere abdominală, diaree), cardiace (tahicardie, palpitații, durere toracică), musculare (tremor, tetanie), respiratorii (dispneea). Tocmai de aceea, o astfel de simptomatologie trebuie investigată cu mare seriozitate, nicidecum ignorată.

          Dacă doriți să vă împrieteniți cu o persoană anxioasă, acceptati ideea că frica pe care o manifestă față de tot ce li se întâmplă, își are originile într-un trecut, nu tocmai fericit.

          A coexista în pace cu o persoană anxioasă, depinde numai de atitudinea pe care o aveți față de ea. Dacă semănați vânt, veți culege furtună…

          Dacă doriți să vă distanțați, rămâneți cât mai puțin timp în apropierea sa. Va înțelege că vă obosește cu frământările sale și va accepta distanța pe care i-o impuneți.

          În concluzie, anxiosii sunt persoane care-și trăiesc emoțiile (negative) mult mai intens decât alții. Pot avea un comportament nepotrivit, ce poate schimba rapid dispoziția celor din preajmă. Partea bună este că se poate conta pe simțul lor de responsabilitate, motiv pentru care, eu consider că merită să fie acceptati așa cum sunt. Vă asigur că atitudinea dumneavoastră de ajutorare nu o vor uita, vor căpăta mai multă încredere în propriile forțe, apoi vor încerca să se ajute … și singuri.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici