A aprecia înseamnă a prețui pe cineva sau ceva pentru calitățile sale. Pentru unii, înseamnă doar o părere favorabilă exprimată asupra valorii, pentru alții reprezintă ceva mai mult: o recunoaștere, o cinstire, o stimă, o atenție sporită ca rezultat favorabil al unei evaluări.

Am cunoscut o doamnă ajunsă în pragul depresiei datorită lipsei de apreciere pe toate planurile: profesional, familial, relațional, afectiv. Credea că, la auzirea temei propuse pentru discuție, o voi refuza. Am acceptat fără să-i cer detalii, deoarece știam (nu doar înțelegeam) cu ce se confruntă. Ne-am întâlnit, am discutat și cu acordul dânsei vă voi prezenta cateva fragmente ale discuției noastre. Cu ce scop? Acela de a demonstra celor care încă se mai îndoiesc, că aprecierea este un fel de hrană a sufletului, fără de care unele persoane chiar se pot îmbolnăvi.

D-na E: „De un timp, este foarte la modă replica despre ce vorbim? Deși o folosește mai toată lumea, mie nu-mi place, mă enervează, însă subiectul pe care doresc să-l abordez se pliază perfect, așa că vă întreb, cu toată seriozitatea, despre ce vorbim când e vorba de apreciere?”

Eu: „Este un sentiment minunat să constați că cineva te apreciază și te susține dezinteresat, foarte puțini au parte de așa ceva. Dacă aveți așteptări privind aprecierea eforturilor și nu primiți nimic, consecințele se pot resimți, atât la nivel atitudinal, cât și comportamental. Am experimentat o asemenea situație și știu la ce vă referiți. “Nu așteptați nimic de la alții” este citatul meu favorit, dar și o concluzie personală pe care o am în vedere, mai ales atunci când aș avea nevoie de puțin ajutor, dar sunt nevoită să mă descurc de una singură.

D-na E: „Și totuși despre ce vorbim când este vorba de aprecieri pe care nu le primesc, orice aș face, oricât de mult m-aș strădui? Unde credeți că greșesc? Aveți și pentru mine vreo recomandare?

Eu: „Lipsa aprecierii arată și o discrepanță între a da și a primi. Celui care dă i se pare că primește prea puțin, cel care primește este clar nemulțumit, probabil nici nu se utilizează același etalon de cuantificare.

Osho a spus „În dragoste nu e vorba de posesie, ci despre apreciere”, mai frumos de așa nici nu se putea spune, însă pentru majoritatea oamenilor acesta este un ideal, nicidecum o realitate a vieții pe care o trăiesc. La acest capitol fiecare se descurcă cum poate, pentru că atât aprecierea cât și  adevărata dragoste, sunt  greu de găsit.

Recomandarea o voi sugera cu ajutorul unei scurte povestiri terapeutice.

Într-o zi caldă de vară, într-o gradină a răsărit o singură garoafă albă. Era înconjurată de iarbă, dar și de alte flori, fiind dificil de observat. O fetiță care se plimba prin gradină a remarcat-o. Văzând că începe să se ofilească, a hotărât s-o ia în casă și s-o pună într-o vază. Deși în casă existau o mulțime de flori scumpe, fetița a preferat garoafa. A pus-o lângă un geam, să aibă suficientă lumină. În acel geam, garoafa s-a reflectat și abia atunci a văzut cât este de frumoasă. A înțeles că trecuse mult timp fără să știe cine este, fără să se aprecieze. Chiar dacă era singura floare din vază, din acea zi, nimic nu a împiedicat-o să fie fericită și se bucure de timpul care i-a mai rămas.

Morala: Dacă vreți să știți cine sunteți, uitați de tot ce este rău în jur, priviți în sufletul dumneavoastră, ignorați pe cei care nu vă apreciază și bucurați-vă  împreună cu toți cei care o fac.

Aprecierea la care sperați, în cazul în care nu o veți primi, poate fi extrem de dureroasă. Genul acesta de durere vă poate bloca inspirația, motivația, anumite inițiative, putând declanșa dezechilibre, nu numai la nivel emoțional. Pasiunea se poate transforma în dezinteres, hărnicia în lene și nu e de mirare că se poate ajunge chiar și la o depresie. Aveți dreptul să nu fiți de acord cu mine, dar dacă tot vorbim despre apreciere, să ne gândim și la posibilele motive, nu numai la consecințe. Dacă un barbat nu vă apreciază ca femeie, cu siguranță că o apreciază pe alta (pendulând ca un Hopa Mitică între două sau mai multe relații), dacă lucrările pe care le faceți nu sunt apreciate înseamnă că ori sunt prea bune (și atunci sunteți invidiată), ori nu corespund pretențiilor celui/celei care vi le-a cerut. Păstrați-vă emoțiile și sentimentele pentru cine merită, aveți în vedere și importanța gesturilor de apreciere. Cea mai ieftină, dar și cea mai frumoasă dovadă de apreciere, este simpla urare “La mulți ani!” atunci când destinatarul mai adaugă câte un an la buchetul vieții. Bunica mea a avut grijă să mă învețe frumusețea acestui gest, eu am învățat și pe alții, descoperind cu toții câtă bucurie poate aduce, indiferent de vârsta celui felicitat.

Nu înseamnă că dacă nu primiți apreciere, nu o meritați. Pe omul care merită, trebuie să-l faci să se simtă special, dar sunt tot mai puțini cei care gândesc așa. Numai apreciat și încurajat omul poate da tot ce este mai bun din el, surprinzându-i pe cei apropiați, uneori și pe sine. Critica nu schimbă oamenii, însă  aprecierea da.

Despre ce mai vorbim când e vorba de apreciere? Despre importanța unei altfel de atitudini pentru care unele persoane nu sunt deloc pregătite, motiv pentru care s-ar putea să nici nu înțeleagă despre ce am povestit.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici