Odată ajunși la consiliere, oamenii vorbesc despre fel și fel de lucruri, însă, rareori vorbesc despre priorități. M-am întrebat de ce se întâmplă asta și am început să acord o atenție sporită acestui subiect.
Pentru început, voi prezenta câteva puncte de vedere exprimate de două persoane cu care am discutat.

D-na A:
“Cu ani în urmă, am fost întrebată ce-mi doresc de la viață. Răspunsul așteptat era ceva de genul “un soț și niște copii’’, ‘’bani și poziție socială”, “o casă și o slujba bună”, etc. Am răspuns cu sinceritate că îmi doresc să fiu o prioritate. De atunci am fost catalogată drept o persoană egoistă, egocentristă, încrezută și plină de sine. Nu mi-am dorit decât să fiu o prioritate în sufletul cuiva. Am spus-o ori de câte ori am avut prilejul. Conștientizez că am greșit, însă nu se mai poate schimba nimic. Nu sunt o prioritate pentru nimeni, grav este că nici nu am fost vreodată. Unde am greșit? Puteți face ceva pentru mine ca să nu-mi mai doresc o astfel de utopie?”

D-nul T:
“Pentru mine, munca a avut prioritate în fața vieții. Dintotdeauna ocupat locul întâi, atât ca importanță, cât și ca valoare. M-a determinat să fac anumite alegeri, destul de dure, fără niciun fel de remușcare. Credeți că alegerea muncii ca prioritate absolută m-a declasat în fața soției, copiiilor, rudelor și prietenilor?
Acum mi-ar plăcea să fiu o prioritate pentru soția și copiii mei, însă m-am îndepărtat (afectiv) atât de mult, încât nu cred că mai este posibil. Mă puteți ajuta cu vreo recomandare?”

Din punctul meu de vedere, prioritatea nu este altceva decât o întâietate asumată, în baza căreia se fac niște alegeri, posibil urmate de unele sacrificii. Dacă au fost bune sau rele, se poate vedea mult mai târziu.
O femeie poate fi prioritatea unui bărbat numai dacă el o iubește cu adevărat. Diferențierea prioritizării depinde de rolul pe care femeia îl are în existența lui. O mama este iubită într-un fel, o prietenă în altul, o iubita într-un mod total diferit, însă soția (luată din dragoste și nu din interes) poate fi iubita mai complex decât ați crede.

Munca poate deveni prioritatea numărul unu numai atunci când:
– este făcută cu maximă pasiune și plăcere
– este unică sursă de satisfacție și bucurie.

Un bărbat poate fi prioritatea unei femei numai dacă îl iubește, dar și dacă simte că este iubită. Lipsa reciprocității o va simți mereu și poate schimba totul, mai devreme sau mai târziu.

Nu este nimic greșit în a vă dori să deveniți o prioritate. Pentru a ocupa un asemenea loc, este necesară existența unui  echilibru între a da și a primi. Gândiți-vă ce oferiți (din punct de vedere afectiv, emoțional, atitudinal) pentru a putea primi ceea ce doriți.

Ca recomandare, voi relata o poveste terapeutică, cunoscută sub denumirea “Floarea din ghiveci”.

Avantajul florilor din ghiveci este că se pot muta, oricând, dintr-o parte în alta. O doamnă, mare iubitoare de flori, a decis să mute una dintre florile sale preferate, dintr-o începere în alta. Din greșeală a răsturnat ghiveciul și o parte din plantă s-a rupt. Din acea zi planta nu a mai crescut, nu a mai înflorit și a început să se ofilească. Văzând că nu mai crește și nici nu-i mai aduce vreo bucurie cu florile sale spectaculoase, doamna a hotărât să o scoată din ghiveci și să o arunce. În timp ce dormea, a visat o voce care o implora “Nu mă arunca, nu mă îndepărta de tine!”. Amintindu-și intenția de a se descotorosi de floarea care nu o mai bucura cu florile sale, a decis să o curețe de frunzele uscate, să o planteze într-un nou ghiveci și să o mute în preajma sa. În numai câteva săptămâni, floarea și-a revenit și era plină de flori. Doamna s-a bucurat mult și abia atunci a înțeles cât de importante pot fi atenția și prețuirea pentru cei/cele considerați fără nicio valoare.

Morala: Uneori este nevoie de un anumit sprijin pentru a descoperi frumusețea ce se poate ascunde în spatele unor frunze uscate…

În concluzie, prioritatea poate fi o dorința pentru care trebuie să luptați pentru a fi împlinită.

Dacă o doriți și nu ați obținut-o, procedați asemeni doamnei din poveste. Schimbați-vă comportamentul și povestiți despre grija și prețuirea pe care le aveți. Ascultându-vă, floarea dumneavoastră (indiferent cine ar fi), își va aminti de propriile puteri și poate vă v-a suprinde cum nici nu v-ați gândit.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici