Despre răzbunare în Săptămâna Mare

O mare parte dintre filmele difuzate în ziua de azi, au ca subiect răzbunarea. Foarte apreciate de spectatori, mai ales dacă au şi nişte protagonişti cunoscuţi precum Kevin Costner, Anthony Quinn (în filmul Răzbunarea), Robert de Niro (în fimul Promotoriul groazei), Russel Crowe (în filmul Gladiator) etc., acest gen de filme au avut şi au un mare succes la public, dar şi la critici. Sunt oamenii atât de dornici în a-şi face dreptate? Cât de greu, sau cât de uşor, ajung oamenii să ignore sfaturile feţelor bisericeşti atunci când spun să se întoarcă şi celălalt obraz când suntem loviţi? Cât de mult poate să sufere un om bun pentru a recurge la răzbunare?
Să nu credeţi că m-am gândit la un asemenea subiect după vizionarea vreunui film. Mi-am pus problema ascultând spusele unei tinere doamne, ajunsă la consiliere psihologică, trimisă tocmai de psihiatrul care o trata medicamentos pentru o depresie severă, cauzată de un şef dement. Povestea tristă a acestei doamne mi-a amintit de spusele marelui Voltaire “Pentru a şti să te răzbuni, trebuie să suferi”. La ce mi-au auzit urechile, respectivul ar fi meritat-o din plin, dar cum în faţa mea nu aveam un luptător de profesie, ci o doamnă micuţă şi subţire ca o trestie, mai întâi, am hotărât să o liniştesc cu o poveste chinezească, după care să vedem ce este de făcut. Povestea se numeşte Răzbunarea iepurelui şi este o poveste foarte veche despre îngâmfare şi răzbunare.
Leul şi iepurele erau vecini. Leul era îngâmfat, toată ziua nu făcea mai nimic, dar se lauda cât este de puternic şi-l tot speria pe bietul iepuraş cu răgetele lui. Iepuraşul era mic, sperios, doar foarte isteţ. Sătul de comportamentul insuportabil al Leului, s-a hotărât să se răzbune. Într-o zi, i-a spus Leului “Am cunoscut pe cineva la fel de impunător ca şi tine, care m-a ameninţat, apoi mi-a spus: Dacă cunoşti vreun animal mai curajos şi mai falnic decât mine, spune-i să vină la întrecere; dacă nu îndrăzneşte, atunci va trebui să mi se supună şi să mă slujească precum ceilalţi!”
“- Şi nu i-ai vorbit despre mine?” l-a întrebat Leul.
“- Ba da, însă a spus numai cuvinte urâte la adresa ta, adăugând că nu te-ar lua nici ca slujitor, doar te-ar împărţi sub formă de cină cu familia lui.”
Leul s-a înfuriat peste măsură şi i-a cerut imediat să-l ducă la el. Iepurele i-a arătat o fântână foarte adâncă şi i-a indicat că acolo s-ar afla cel căutat. Leul s-a apropiat de fântână, s-a uitat înăuntru şi a văzut că duşmanul său semăna leit cu el. A scos un răget îngrozitor, duşmanul la fel. Şi-a rânjit colţii, duşmanul a făcut la fel. Mânios că duşmanul nu este deloc speriat, a sărit cu toată puterea pe care o avea, în fântână. Nu a mai ieşit niciodată.
Morala: nu vă subestimaţi adversarii, diferenţa nu constă în tonaj, putere, importanţă, ci în calitatea conexiunilor neuronale pe care, fiecare, le deţine.
Povestea a avut efectul dorit. Doamnei i s-a luminat chipul, lacrimile au fost şterse, a zâmbit discret, după care am început să plănuim despre ce s-ar mai putea face pentru a ieşi din starea de depresie în care se afla. Cum era o persoană elevată, mare iubitoare de literatură de calitate, l-am citat pe marele scriitor Bogdan Patriceicu Haşdeu “Cea mai cruntă răzbunare este când duşmanul tău e silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsu-i rău.”
A rămas puţin pe gânduri, după care mi-a cerut să încheiem întrevederea pe motiv că trebuie să plece imediat acasă pentru a-şi pregăti un nou plan de acţiune.
– De răzbunare ? am întrebat eu.
– Nu, în legătură cu ce trebuie să fac pentru a-I determina să recunoască faptul că este şi un om rău…
Nu ne-am revăzut, dar sper că recomandările mele i-au fost de folos.
“Niciodată nu-i provoca pe cei buni la suflet, pentru că răzbunarea lor este cea mai crudă.” afirma talentatul actor Bruce Willis într-unul din filmele sale.
Sper că doamna despre care am povestit să nu fi văzut filmul respectiv şi tare îmi doresc să fi putut dovedi că un micuţ “iepuraş” poate fi cu mult mai isteţ decât un îngâmfat, care se mai şi crede… regele lumii.