Despre teamă s-a scris mult și multe însă, la nivel personal rămâne un subiect foarte sensibil, rareori abordat. Când se ajunge să se vorbească, cu sinceritate și despre ea? Când intensitatea ei devine de nesuportat și îi determină pe cei afectați să vorbească despre felul în care ea le afectează viața, ulterior solicitând recomandări pertinente pentru a o îndepărta sau domina.

Din punct de vedere etimologic, termenul “teamă” provine de la latinescul “timere”. Modul în care se simte, dar și nivelul său de intensitate, depind de o serie de factori precum: evenimente/întâmplări din trecut, tipul de personalitate, motivația personală și zodie. De exemplu, o persoană care a suferit mult datorită bolilor sale sau ale unei persoane dragi din familie, se va orienta spre o profesie legată de vindecare: medic, asistent, terapeut, etc. O persoană a cărei viață este afectată de o invaliditate permanentă va face tot posibilul pentru a-și depăși condiția, de a demonstra că se poate și așa, scopul fiind de a nu mai fi privit doar prin prisma deficienței, ci prin prisma calităților, abilităților și succeselor sale. Teama de boală va fi mai mică decât a celorlați semeni, însă teama de a fi marginalizat și/sau respins, va fi cu mult mai mare.
O persoană care a suferit mult din cauza sărăciei, mai ales în copilărie, va manifesta teama de sărăcie, însă va avea și o puternică determinare de a nu mai fi săracă, din punct de vedere material.
Cei/cele care au fost părăsiți/abandonați când se așteptau mai puțin, în mod repetat, vor manifesta teama de abandon, nivelul intensității la care o simt (sau resimt), depinzând mult de înțelepciunea cu care și-au asimilat lecția.

Un vechi proverb italian spune “Nu trebuie să-ți fie frică decât de greșelile tale”. Personal, nu cred că lucrurile sunt atât de simple, aspect studiat și demonstrat de mulți astrologi, care și-au petrecut o bună parte din viață studiind tocmai acest aspect. M-am documentat în legătură cu acest gen de studii, nu doar pentru acest nou articol, dar și pentru a nu greși față de persoanele care solicită un astfel de subiect la consiliere. Pentru un psiholog și nu numai, consider că poate fi deosebit de util a cunoaște astfel de predispoziții, atât pentru a formula recomandări clare, dar și ca o formă de respect și profesionalism față de cei consiliați.
Deci, poate există o legătură între zodie și teama la care poate fi predispus cineva? Se pare că da și vă voi împărtăși câteva informații pe care le-am descoperit și de care voi ține cont, atunci când va fi cazul.

Semnele de foc (Berbec, Leu, Săgetător) sunt foarte harnice, creative, dar încăpățânate și se enervează ușor. Se simt bine atunci când li se acordă atenție, însă se tem că nu li se va da dreptate, că vor fi respinse, din varii motive. Suferă crunt atunci când sunt controlate, când nu vor putea face ceea ce doresc, când doresc și cu cine doresc. Pun prea mare preț pe stima din partea celorlalți, ceea ce le poate afecta stima lor de sine. Se tem să nu-și piardă identitatea și doresc să demonstreze tuturor ( nu numai dușmanilor), cine sunt și ce pot.

Semnele de aer (Gemeni, Balanță, Vărsător) sunt zodii foarte sociabile, dar se tem de rutină și se plictisesc ușor. Adoră libertatea și se cam tem de angajamentele de tip familial. Când găsesc persoana potrivită și când și le asumă voit, nesilite de nimeni, pot fi de invidiat.
“Sunt tare supărat că anul acesta nu am mers la nicio stațiune” mi-a mărturisit zilele trecute un nativ Geamăn, deși problemele cu care se confrunta ar fi trebuit să-l îngrijoreze și să-l supere, mai mult decât orice altceva. Semnele de aer nu suportă să fie ținute pe loc, însă, cu toate astea, se tem de neprevăzut.

Semnele de apă (Rac, Scorpion, Pești) sunt zodii foarte abile, din toate punctele de vedere. Fricile lor sunt legate de relații și mai puțin de persoana lor, deoarece funcționează cel mai bine în cuplu și nu în singurătate. Poate și din acest motiv, pot fi capabile de cele mai neașteptate compromisuri. Se deschid mai greu în fața oamenilor, probabil și pentru că asociază, deseori, sinceritatea cu suferința.

Semnele de pământ (Taur, Fecioara, Capricorn) se cam tem de orice le-ar sta în calea realizărilor lor. Sunt practice, ambițioase, econome, dar sunt îngrozite de ideea de instabilitate financiară, familială, etc. Mai precis, se tem de obstacolele care ar putea interveni în calea prosperității lor, de o posibilă reputație proastă, care le-ar afecta imaginea. Este necesar a se înțelege că o persoană nu poate fi definită doar de sfera profesională, ci și de calitățile personale.

“Se pare că de teamă nu o să scăpăm niciodată, așa să fie?” m-a întrebat cineva cunoscut, descumpănit că teama i-a influențat, nepermis de mult, întreaga viață. I-am răspuns că eu cred despre teamă că ne poate și ajuta. Să ce? Să analizăm mai mult ceea ce ni se întâmplă, să nu luăm decizii pripite, să acordăm atenție și altor factori, precum: posibilitățile fizice și materiale, conjuncturii sociale, economice, stării de sănătate pe care nu trebuie să o lăsăm să se degradeze. Teama poate avea consecințe dezastruoase doar atunci când devine patologie (boală), în adevăratul sens al cuvântului.

“Teama este cea care ne poate ține în viață” m-a sfătuit demult un militar de carieră, după care mi-a oferit și câteva exemplificări, din viața personală, care m-au convins.
Aș mai putea continua pe acest subiect, dar mă opresc aici, având convingerea că ați înțeles ideea că teama pe care o aveți și despre care ați putea vorbi, nu vă poate face ridicoli în fața unui specialist, mai ales dacă este dispus să vă ajute.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici