A vă dori mai mult decât aveți, nu este o rușine și nicio utopie, atâta timp cât este păstrat simțul măsurii.
Se pare că ajung să-și pună această întrebare, tocmai aceia care merită mult mai mult decât li s-a fi oferit. Să fie modestie exagerată, nesiguranță indusă, subapreciere sau ce?
Căutând o explicație, am descoperit cât poate fi de interesant să analizez teama de a greși combinată cu dorința de a avea. Materiale pentru documentare nu am găsit, așa că m-am adresat câtorva persoane apropiate, solicitându-le un punct de vedere pornind de la întrebarea “Este greșit să-mi doresc mai mult?
Încântate că sunt interesată și de un astfel de subiect, persoanele intervievate mi-au oferit, cu deosebită amabilitate, răspunsuri bine argumentate. Le voi prezenta sintetizat, vom analiza și concluziona căutând, cel puțin, un răspuns mulțumitor.

D-na B:
“- Sunt foarte încântată că mi-ați solicitat un punct de vedere pornind de la vechea mea dorință. Nu credeam că poate interesa pe cineva, dar accept să vorbesc despre asta ca să aibă și alții curajul să o facă. M-am măritat devreme, am făcut rapid doi copii și nu am mai avut timp de școală. Am fost nevoită să muncesc din greu, să accept orice job mi s-a oferit, pentru a aduce niște bănuți în casă. Acum copiii mei sunt mari, se întrețin singuri și nu mai au nevoie de sprijinul meu. Tot ce îmi mai doresc este să merg la școală, să-mi continui studiile și dacă s-ar putea, să urmez o facultate. Îmi doresc atât de mult, pentru că simt că pot. Soțul îmi spune că m-am prostit la bătrânețe, că poate înțelege dorința de a avea haine mai frumoase, dar nu poate înțelege dorința de a-mi continua studiile. O colegă de serviciu mi-a spus că oamenii de vârsta mea se gândesc la o posibilă viitoare pensionare (medicală, anticipată, parțial anticipată, etc), iar eu mă fac efectiv de râs. Este oare greșit să-mi doresc ca la 45 de ani să mă întorc la școală? Eu cred că nu.”

D-nul S:
“- După cum șțiți, sunt divorțat de mai mulți ani. A fost o căsătorie din interes și nu avea cum să funcționeze. Nu știu ce înseamnă să fii fericit în căsnicie, dar aș fi curios să aflu. Consider că nu sunt așa bătrân și că mai am timp. Există o persoană alături de care aș fi tentat să încerc. Nu cred că este greșit să-mi doresc să fiu iubit și să iubesc la rându-mi, însă mă tem de reacția rudelor și a vecinilor. Dacă aș avea rolul de observator și nu de protagonist, aș vedea-o ca pe o rezolvare fericită, însă frica de gura lumii, mă paralizează.”

D-ra A:
“- Sunt într-o relație amoroasă de mulți ani. Am avut toată toleranța și toată răbdarea din lume, dar nu mai pot conviețui așa. Partenerul meu își dorește continuarea relației, însă nu și-o asumă. Eu trebuie să-mi doresc numai ce-și dorește el, asta nu e corect și nici drept. Prietenele m-au sfătuit să mă mulțumesc cu ce am, însă nu mai este suficient. Nu cred că greșesc pentru că îmi doresc o căsătorie, un copil, o casă pe care s-o numesc cu drag a noastră și nu a mea sau a ta.”

Există un proverb chinezesc care sună cam așa “Perlele nu se găsesc pe plajă. Dacă îți dorești una, trebuie să te scufunzi după ea.”
Pe mine acest vechi proverb m-a motivat foarte mult și mă motivează în continuare. Îl împărtășesc cu toți cei care îmi mărturisesc că și-ar dori mult mai mult de la viață sau de la partenerii lor, însă nu au curajul necesar.
L-am împărtășit și persoanelor al cărui punct de vedere l-am prezentat anterior, însă la capitolul recomandări am personalizat fiecare situație în parte.

Doamnei B i-am recomandat să-și imagineze că studiile pe care dorește să le continue nu sunt altceva decât niște perle simbolice. Se știe că perlele veritabile nu se găsesc pe toate drumurile și nici pe orice plajă (metaforic vorbind). Ca să se poată bucura de frumusețea lor, trebuie să uite ironiile legate de vârstă, să se scufunde în învățătură și să ducă la bun sfârșit tot ce și-a propus. Comparația i-a plăcut atât de mult, încât, de atunci, la fiecare consiliere poartă o brățară discretă, confecționată dintr-o imitație obișnuită de perle, tocmai pentru a-mi demonstra că a înțeles mesajul și că știe exact ce are de făcut. Pentru dânsa, perla a devenit simbolul luptei cu ea însăși, dar și cu cei care se îndoiesc că va reuși.

Domnului S, pornind de la același proverb, i-am sugerat să-și imagineze că fericirea alături de femeia iubită poate fi asemănată cu o perlă veritabilă: greu de găsit, greu de păstrat, dar și de mare valoare. Ceea ce a dorit domnul și-a și asumat, descoperind, ulterior, că nu poate fi deloc greșit să-ți dorești ceea ce are valoare, mai ales, pentru suflet.

Domnișoarei A i-am solicitat să se gândească foarte bine cu ce și-ar putea compara partenerul, pornind de la proverbul prezentat anterior. Mi-a răspuns imediat, fără să stea pe gânduri “credeam că e o perlă veritabilă, însă e cât se poate de falsă”. Fără să-i mai sugerez altceva, a înțeles că, dacă își dorește pe altcineva, va trebui să facă o nouă încercare, probabil și o nouă alegere. Nu știu ce a urmat, dar știu sigur că teama de a nu greși dorindu-și mai mult decât avea în acel moment, a fost depășită.

Se mai spune că “Cei care doresc să cânte, găsesc întotdeauna un cântec”. Cu voce sau fără, cu asistență sau în sigurătate, fiecare dintre noi încercăm să dăm glas dorințelor noastre. Poate fi un semn al evoluției personale, al unei înțelegeri mai profunde a nevoii de a fi puțin fericiți, fiecare în felul său. Cum? Studiind ceea ce nu s-a putut, iubind cu sinceritate sau plecând fără regrete atunci când nu ați fost valorizați.
De reținut ar fi și ideea că, atâta timp cât “mai mult” înseamnă calitate și nu cantitate, nici nu poate fi vorba de ceva greșit.

Citeste si Legea atracţiei şi spirala negativă – aici.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici