De obicei, oamenii vorbesc cu multa usurinta unii despre altii, insa cand este vorba despre problemele lor, lucrurile se schimba. Obisnuiti sa sufere in tacere si apoi sa se descurce cum pot, oamenii pot ascunde suferinte emotionale greu de redat prin cuvinte. Abuzul fizic, sexual, alcoolismul, depresia, divortul, decesul unei persoane dragi, tulburarile alimentare, dependenta de diferite substante, pot cauza grave traume sufletesti. Marea majoritate a celor afectati aleg izolarea, insa nici nu banuiesc ce consecinte neplacute poate avea.
Cum se poate discuta intr-un cadru suportiv despre acest gen de experiente, s-a putut afla si din filmele artistice, filme in care terapia de grup este prezentata ca o posibilitate de tratament simultan pentru mai multe persoane. Chiar daca filmele respective au avut sau nu succes, ideea terapiei de grup a starnit curiozitatea. De ce s-ar opta pentru asa ceva? Pentru ca acest gen de intalniri nu sunt doar niste simple interactiuni sociale, ci o forma de tratament cu rezultate notabile.
Fondatorul acestei terapii este psihologul german Kurt Lewin (1890-1947), un anvargadist al psihologiei sociale de la care s-a invatat ca “nimic nu este mai practic decat o teorie buna”.
Desi a fost experimentata dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, aplicarea ei ca metoda terapeutica s-a extins abia dupa anii ’60. Metodele utilizate in prezent sunt de diferite orientari: psihodinamice, comportamentale, umaniste; selectarea facandu-se in functie de necesitatile grupului constituit.
Pentru a exemplifica aceasta prezentare, am initiat un scurt sondaj de opinie referitor la acest tip de terapie. Rezultatul m-a ajutat sa observ ca multe persoane cunosc ce este terapia de grup si cum se desfasoara. Nu se prea cunosc beneficiile care s-ar putea obtine, ceea ce poate explica reticenta multora dintre cei intervievati.
Au fost chestionate cateva persoane din mediul urban, avand varste cuprinse intre 18 si 75 de ani, provenind din medii sociale diferite. Mai mult de 50% dintre cei chestionati au stiut in ce consta terapia de grup, insa numai 1% au reusit sa-mi precizeze cel putin doua dintre avantajele acesteia. Incurajarile pe care le-am primit de la cei chestionati, m-au convins ca oamenii sunt interesati de un asemenea subiect si am continuat studiul. Este bine de stiut ca…

Psihoterapia de grup este o forma de tratament al carui scop este imbunatatirea vietii personale a celor care aleg s-o urmeze, constand in intalniri periodice (de obicei saptamanale) dintre un grup de persoane si cel putin un psihoterapeut, intalniri la care se discuta in mod deschis despre o tema comuna. Indicat este ca recrutarea participantilor sa se faca printr-un interviu preliminar pentru a identifica daca li se potriveste acest gen de terapie, motivatia, dar si disponibilitatea de a se conforma unui program prestabilit. Prezenta la sedintele de terapie influenteaza semnificativ legaturile care se formeaza intre participnati, rolul suportiv depinzand mult de fluctuatia participantilor. Odata constituit, grupul de terapie nu trebuie sa fie nici prea mare, dar nici prea mic, recomandandu-se un numar intre 4 si 12 membri. Terapeutul asigura inceperea discutiilor, antreneaza pe cei pasivi, coordoneaza discutiile, gestioneaza situatiile de conflict atunci cand apar. Formarea structurii unui grup de terapie necesita parcurgerea mai multor faze/stadii: de formare, de turbulenta, stadiul normativ si cel de performanta.
Grupul poate fi un grup terapeutic directiv sau unul nondirectiv. Grupul terapeutic directiv este orientat spre o tehnica sau un membru, rolul terapeutului fiind de participant activ. Grupul terapeutic nondirectiv este coordonat de catre membrii sai, rolul terapeutului fiind doar de a determina fiecare participant sa discute despre experientele sale si de a asculta.
Relatarea experientelor neplacute poate reduce semnificativ intensitatea durerii sufletesti. Pe langa faptul ca participantii se detensioneaza, se intampla sa se si apropie, intarind coeziunea grupului. In limbaj stiintific acesta ar fi catharsisul, despre care multi specialisti afirma ca ar fi cel mai important dintre factorii terapeutici.
Constatarea “nu mi s-a intamplat doar mie”, incurajeaza si motiveaza. Apare speranta de mai bine, iar incurajarile celorlalti fac loc altruismului. Ceea ce se mai poate invata nu este doar ascultarea, ci si observarea impactului pe care il au propriile reactii asupra familiei din care fac parte. Prin revizuirea modului in care relationeaza, participantii la acest tip de terapie ajung sa-si imbunatateasca mult viata de familie, spre bucuria si multumirea tuturor.
In conditiile economice si financiare actuale, deloc de neglijat, ar fi si costul, mult mai redus in comparatie cu cel al terapiei individuale, facand-o mai accesibila tuturor celor care-si doresc sa o experimenteze.
Terapia de grup s-a dovedit deosebit de eficienta in cazul tratamentului dependentelor (de alcool, droguri, sex, etc), tulburarilor de stres post-traumatic, precum si a tulburarilor fobice. Cum se poate explica? Pentru a se vindeca, unii pacienti au nevoie, ca factor terapeutic, de interactiune sociala si de socializare. Unele grupuri se centreaza pe o problema (dependenta, fobie, etc), altele pe un anumit comportament (cum ar fi agresivitatea), diversitatea variind in functie de natura problemelor de rezolvat.
Din nefericire, exista si cateva dezavantaje. Persoanele introvertite nu sunt candidatii potriviti pentru acest gen de terapie, intrucat le poate fi imposibil de discutat problemele personale intr-un grup. In cazul persoanelor mai sensibile, din punct de vedere emotional, criticile sau observatiile celorlalti pot fi foarte suparatoare, destabilizatoare, un eventual blocaj putandu-le fi foarte daunator.
La recomandarea (sau nu) a terapiei de grup, trebuie neaparat avut in vedere tipul de temperament precum si felul in care se manifesta pacientul. Ceea ce este bine pentru unii, nu poate fi valabil pentru toata lumea…

Deci, terapia de grup este o interactiune cu scop medical, care poate duce la inlaturarea sentimentelor de singuratate, care ofera posibilitatea alegerii unui model de urmat si posibilitatea de a primi un suport emotional din partea mai multor persoane. E mult, e putin?
Dovada functionarii ei sunt marturiile celor care au beneficiat de binefacerile ei si care pot povesti, cu destula seninatate, cum s-au vindecat.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici