Se spune că atunci când ești suficient de atent la ce se întâmplă, totul din jur devine profesor. Este adevărat, însă nu în totalitate. Din experimentarea umilinței nu se poate castiga ceva util. Este o reacție fără răspuns și poate cauza cea mai puternică traumă psihologică.
Am fost martoră la diverse umilințe și chiar eu însămi am fost umilită. Copil fiind, am fost întrebată “Poți să treci printr-o astfel de suferință?”
“Pot, apoi o învăț și pe alții ce au de făcut!” am răspuns imediat, surprinzând pe doamna care mă întrebase.
M-am ținut de cuvânt și astăzi vă voi prezenta, în mod sintetizat, ceea ce am studiat îndelung. Vă voi explica ce se întâmplă în mintea celor cărora le place să umilească, care este scopul acestei acțiuni, cum îi puteți dezarma și cum puteți riposta fără să-i atingeți, nici măcar cu un deget.

Scopul umilirii este determinarea persoanei vizate de a se simți inferioară. Logica atacatorului este simplă: numai când cineva este jos, poate fi lovit cu precizie. Cel care lovește utilizând ca armă umilința nu este doar josnic, este și laș. Destinatarii agresiunilor sale sunt numai persoanele considerate incapabile de a-i oferi un răspuns pe măsură: copiii, bătrânii, persoanele cu deficiențe fizice vizibile, precum și cele cu mult bun-simț. Umilitorul nu va umili niciodată pe un superior, pentru că știe foarte bine că asta îl poate costa locul de muncă. Umilitorul nu va umili niciodată pe cei/cele cu o statură mai impunătoare decât a sa. Știe că poate fi pedepsit și fizic. Concluzia? Umilitorii sunt niște fricoși, agresivitatea lor nefiind altceva decât o mască, pusă peste frica ce le devorează neuronii.

Singura metodă de a face față umilinței este să va apărați și apoi să răspundeți celor care vă insultă. Există câteva metode pe care vi le voi prezenta. Înainte de a face acest lucru, vă voi explica de ce este atât de important ca reacția agresorului să nu se valideze.

Nu orice eveniment neplăcut poate produce o traumă, însă fiecare om are slăbiciuni, vulnerabilități și poate reacționa diferit. Dacă sunteți luați pe nepregătite, umilirea poate produce traumă. Nu este o traumă oarecare, este cea mai gravă traumă, iar recuperarea emoțională poate fi de lungă durata.
La nivel fizic, ca răspuns pot apărea o serie de simptome: neliniște, agitație, puternice dureri de cap fără o cauză medicală certă, coșmaruri, insomnii repetate, tensiuni musculare, rigiditate musculară, dificultăți de concentrare. Unii, pentru a se anestezia sufletește, manifestă tendința de a utiliza medicamente în exces și/sau alcool. Tendința de retragere, din punct de vedere social, însingurarea, anxietatea crescută, schimbările bruște de dispoziție, iritabilitatea, neîncrederea în oameni, urmare a umilințelor îndurate, pot modifica pe oricine, atât atitudinal cât și comportamental.

Ce se poate face?
– Evitați să vă comparați cu altcineva, înțelegeți că ceea ce vă definește și vă dă valoare, nu este ceea ce spun alții;
– Nu arătați că jignirile / insultele adresate v-au afectat cumva; păstrați-vă calmul și dacă aveți puterea, încercați să zâmbiti; va crede că sunteți nebun(ă) și-i veți băga mintea în ceață, forțând-o cumva să analizeze dacă ce s-a afirmat este suficient de jignitor; în acest fel veți câstiga suficient timp să vă pregătiți apărarea;
– Folosiți umorul, făcând haz de necaz de situația în care ați ajuns;
– Răspundeți la intenția de a vă denigra, nu la cuvintele care v-au fost adresate; chiar dacă vă jignește în fel și chip, nu răspundeți utilizând aceleași adjective, folosiți-vă imaginația găsind altele noi, care se pliază perfect cu felul său de a fi;
– Determinați-o să spună adevăratul motiv pentru care v-a jignit și nu pretextul invocat; vă asigur că (într-o veritabilă criză de nervi) îl va spune, fără să conștientizeze deloc ce face;
– În măsura în care puteți, ignorați persoana, precum și tot ce v-a spus; dați replici de genul “Refuz să discut/ să mă cert cu tine’’, “Acum nu am timp de discuții, vom discuta mai târziu”, etc.

Recomandările prezentate mai sus sunt doar alternative. Pentru a vă asigura un plus de susținere, sunt sigură că puteți descoperi și altele.
Nu uitați! Nimeni nu are dreptul să vă păteze numele și demnitatea. Nu ridicați pumnul, nu ridicați cuțitul, nu încărcați pistolul, oricât de tare v-ar supăra cineva! Antrenați-vă mintea, vocabularul și demonstrați acestor mizerii umane că cei aparent slabi, pot deveni nebănuit de puternici.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici