Unele lucruri sunt greu de explicat, anumiţi oameni sunt greu de convins, dar când cineva doreşte, neapărat, o interpretare a lucrurilor neînţelese, caută pe cineva dispus să i le explice.
A analiza frica de a nu fi luat de prost, nu este deloc simplu. Acest subiect este unul sensibil, poate fi strâns legat de starea emoţională a celui care-l iniţiază, motiv pentru care cuvintele celui care explică, trebuie alese şi utilizate cu mare grijă. Citind cele ce urmează, veţi putea descoperi de ce…

„Sunt om în toată firea, dar mă confrunt cu ceva neobişnuit. Nu-mi este frică de întuneric, de înălţimi, de insecte, dar îmi este tare frică să nu fiu luat de prost. Sunt atât de înspăimântat de acest lucru, încât m-am izolat voit. Nu este vorba de fobie socială, e vorba de relaţiile de parteneriat. Recunosc, există un precedent. Am fost atât de bun şi de generos, încât am ajuns sărac. Prostia de a mă încrede în cine nu trebuie, am plătit-o cu vârf şi îndesat… Deşi au trecut câţiva ani buni de atunci, nu reuşesc să depăşesc acel moment, însă nici prin cap nu mi-a trecut că nu voi reuşi de unul singur. Ştiu că este mai bine să speri decât să disperi, dar până când? Aş dori să analizăm toate aceste aspecte şi să găsim un remediu care să şi funcţioneze. Se poate?”

„Când eram tânără mi se spunea că sunt frumoasă ca un trandafir. Nu mă flata nimeni, era un adevăr necontestat. Încântată de această comparaţie, tot timpul, am încercat să înfrumuseţez viaţa celor din jurul meu. I-am pus mereu pe primul plan, transferându-mă, de bună voie şi nesilită de nimeni, pe ultimul. Am făcut nişte sacrificii pe care nu vi le puteţi imagina! Bunătatea şi modestia au fost confundate cu prostia şi uite aşa, din frumosul trandafir de altă dată, n-a mai rămas decât o uscătura. Sunt măcinată de îngrozitoarea frică de a fi considerată proasta care nu-şi cunoaşte valoarea. Rudele au afirmat despre mine că sunt zdruncinată rău. Nu pot să ies din această stare emoţională şi vă rog să mă ajutaţi.”

Porecla mea este Cactusul. Nu mă întrebaţi de ce? Bănuiţi? Mi se spune aşa pentru că beau foarte puţine lichide, sunt singuratic şi deloc pretenţios. Nu-mi place aglomeraţia, zgomotul, nici persoanele care îmi invadează existenţa, încercând să profite financiar de talentul cu care am fost binecuvântat. Mi-am activat nişte spini imaginari ca să mă apăr… Am fost corect, cinstit, alţii nu. Sunt un artist anonim, dar nu prost. Sper că nu mă veţi trata ca pe un copil. Ori de câte ori mi-am mărturisit frica de a nu mai fi înşelat, mi s-a dat replica „Nu fii copil!”. Câţi prieteni adevăraţi am? Niciunul. În câte afaceri sunt implicat? Niciuna. E normal la vârsta mea ? Eu zic că nu… Frica despre care vă vorbesc, a atins un nivel care mă sperie. Conştientizez şi am hotărât să acţionez pentru a o elimina.”

Cui credeţi că îi place să fie luat de prost? Nimănui, dar sunt foarte puţini care ajung să poată discuta despre asta. Consecinţele unei astfel de frici pot afecta pe termen lung, uneori, într-un mod greu remediabil.
Afirmaţiile prezentate, demonstrează că frica este o stare de adâncă nelinişte şi tulburare. Poate fi provocată de un pericol real sau imaginar, fiind adesea percepută că o lipsă de curaj, atât la femei cât şi la bărbaţi.
Analizând frica de a fi luat de prost, precum şi efectele ei în timp, împreună cu cei care mi s-au adresat, am ajuns la următoarele concluzii, anume că, acest gen de frică:
– poate bloca manifestarea unor sentimente de prietenie şi/sau recunoştinţă;
– poate bloca bunele intenţii;
– poate bloca iniţierea unor relaţii de parteneriat, ce ar putea deveni profitabile;
– „ţepii” dezvoltaţi imaginar (amintiţi de d-nul Cactus, dar şi de d-na comparată cu un trandafir) sunt o formă de apărare dar şi un obstacol ce afectează, clar, integrarea socială;
– izolarea determinată de o frică patologică, poate predispune la tulburări emoţionale, dar şi la îmbolnăviri ale corpului fizic.

Fiecăruia în parte i-am pus întrebarea „De ce credeţi că cineva ar putea gândi despre dumneavoastră că sunteţi prost/proastă?”.
Toţi au răspuns la fel „Este vorba de proşti de buni, nu altfel. Motivul ar fi acela că am făcut numai lucruri bune, nimeni în ziua de azi, nu mai face aşa ceva!”
Când i-am întrebat „Ce ar putea face cineva să vă devină prieteni?”
Răspunsurile au fost: „să-mi demonstreze că bunătatea este o calitate recunoscută şi nu un defect”, „să fie cinstit şi corect pe toate planurile”, „să-mi demonstreze că binele odată făcut, se întoarce, măcar în aceeaşi măsură”.
Să nu credeţi că am scăpat fără a le răspunde la câteva întrebări. Nu m-a deranjat deloc, chiar m-au provocat, deoarece reuşisem să transform un dialog trist şi apăsător într-un dialog amuzant şi plin de înţelesuri.
M-au întrebat ce le-aş spune acelora care se ambiţionează să rămână în viaţa mea, deşi nu-mi acordă importanţa meritată. Deşi mă străduiesc să fiu originală sută la sută în tot ce fac, le-am răspuns imediat, utilizând un citat descoperit pe facebook: „Dacă vrei să intri în viaţa mea, uşa e deschisă. Dacă vrei să ieşi, aceeaşi poveste. Dar nu sta în uşă că blochezi traficul.”
Le-am precizat de unde provine citatul şi au fost tare surprinşi. Nu-şi imaginau că accesez Facebook-ul pentru a descoperi soluţii funcţionale şi în ceea ce se postează.
Înainte de a ne despărţi, mi-au solicitat o ultimă recomandare. Le-am spus să rămână la fel de deschişi, buni, sinceri, corecţi şi să nu uite că un om cu astfel de calităţi poate face pe prostul ori de câte ori are chef, dar nu şi invers.
Ideea i-a distrat şi după un râs general au plecat acasă, conştientizând că ceva în mintea lor, s-a schimbat.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici