Marin Preda a spus cu mulți ani în urmă  “Rostul vieții este să te bucuri cu trăiești”. Chiar dacă a trăi în ziua de azi nu este deloc simplu, aduc în discuție felul în care ne putem bucura și în plină epidemie.
Cu toții simțim că psihicul nostru este supus unei presiuni uriașe. Frica contribuie mult la întreținerea acestei presiuni. În ce fel? Frica slăbește sistemul imunitar și ne îmbolnăvește rinichii. Când nu mai putem fi ajutați de alții, măcar să ne ajutăm între noi.
Pentru a putea supraviețui, oamenii au la dispoziție așa-numitele instincte de conservare care se manifestă sub forma a trei reacții de tipul: luptă, fugi sau îngheață. Aceste mecanisme de a face față situațiilor dificile, se manifestă diferit de la om la om. Unii se panichează până intră în depresie, alții se mobilizează,  alții fug, atât la propriu cât și la figurat. Stările de iritabilitate, scăderea apetitului, insomniile, scăderea capacității de concentrare sunt doar câteva dintre manifestările care pot apărea, mai ales la cei mai puțin obișnuiți cu situațiile stresante.
Pentru revenirea la funcționalitatea normală suportul emoțional este foarte important. În cele ce urmează încerc să vă ofer acest suport, cu rugămintea de a citi cele ce urmează.

Mai întâi, vă rog să aveți în vedere partea bună a ceea ce ni se întâmplă. Nu vă gândiți la izolare, la așa-zisul arest la domiciliu. Încercați să vă imaginați prin ce au trecut bunicii noștri, nevoiți să fie izolați prin tranșee, murdari, înfometați, înfrigurați, nevoiți să-și apere țara. Ce i-a ajutat? Dorința de a rămâne în viață și de a se întoarce acasă, la cei dragi…
Faceți din timpul liber pe care îl aveți, un aliat, nu un adversar. Dacă sunteți nevoiți să munciți, mulțumiți Divinității că puteți să o faceți și că aveți unde să o faceți. Emoțiile pozitive pot lucra în favoarea noastră pentru că generează în creier diverse substanțe prin care se schimbă modul în care simțim.
Optați pentru o stare de spirit bună, bucurați-vă dacă stați acasă și nu în tranșee sau la căpătâiul vreunui bolnav, fără a avea suficientă protecție.
Apreciați fiecare gest frumos, fiecare mesaj de încurajare pe care îl primiți precum și orice disponibilitate de a vă baza unul pe celălalt. Izolarea vă poate ajuta să aflați cine vă sunt prietenii adevărați, cine vă prețuiește cu adevărat.
Faceți terapie prin ras, vizionați comedii sau filme care vă fac plăcere, postați bancuri despre olteni, moldoveni, despre neveste și bărbați înșelați, etc.
Telefonați în mod rezonabil părinților, colegilor, prietenilor. Concentrați-vă asupra persoanelor pentru care nu le sunteți indiferent. Nu mai trimiteți mesaje celor de la care nu ați primit niciun răspuns; dacă sunteți într-o relație triunghilară, este evident că nu sunteți o prioritate.
Dacă ați acumulat câteva kilograme în plus, planificați o dietă și mâncați mai puțin. Stând în casă, nu vă mai puteți plânge că trebuie să faceți față tentațiilor  alimentare.
Scriind despre neputințele dumneavoastră într-un jurnal personal, pe blog sau chiar pe Facebook vă eliberați de frici, de temeri. Evitând să vorbiți/scrieți despre ceea ce vă neliniștește,  mențineți în interior acel balast care poate dăuna sănătății. Este ca și cum ați ascunde gunoiul sub preș. Ajutați-vă singuri făcând haz de necaz!
Faceți ordine în dulapuri și sortați hainele care nu vă mai vin sau care nu vă mai plac. Igienizați-le și imaginați-vă bucuria celor care le vor primi în dar, după ce va trece epidemia.
Îndrăzniți să citiți și cărți voluminoase, nu numai pe cele de buzunar pe care le luați cu dumneavoastră atunci când călătoriți. Cei care au avut curajul să editeze cărți voluminoase consider că au avut ceva de împărtășit și au studiat suficient până a reuși acest lucru.
Mulțumiți telefonic sau online persoanelor celor care v-au ajutat, apreciat  și susținut, reluați vechile legături, chiar și cu “prima dragoste” (dacă sunteți singuri), având în vedere că astfel de întâlniri nu au fost  întâmplătoare…
Întocmiți o listă cu lucruri pe care ați dori să le faceți și plănuiți de pe acum realizarea lor. Orice gând bun vă pot ajuta să dați un restart vieții pe care o trăiți.
Despre cartea a cărei co-autor sunt, intitulată “Despre stres cu voioșie”,  s-a afirmat că a adus optimism, plăcere, bucurie. Asta a fost și intenția, altfel nu inițiam un astfel de efort.
Despre acest articol mi-ar plăcea să se spună că a plăcut și că v-a ajutat să înțelegeți că dețineți puterea necesară să treceți peste orice dificultate.
Este încercarea mea de a vă ajuta,  deși nu vă cunosc personal și nici nu mă cunoașteți. Vă doresc putere, răbdare și mult curaj. Fruntea sus și mergeți mai departe!

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici