Termenul “hobby” este des utilizat și multe persoane cred că este un termen apărut odată cu noile cerințe ale vieții contemporane. Puțini știu că termenul datează din secolul al XIII lea, la vremea respectivă fiind utilizat pentru a desemna un cal mic. În anul 1557 termenul “hobbyhorse” se referea la o marionetă din lemn ce înfățișa un cal, utilizată de copii pentru a se juca. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, termenul a căpătat semnficatia pe care o cunoaștem, aceea de a desemna o îndeletnicire plăcută în afara preocupărilor profesionale.
Termenul este de origine engleză, împrumutat în limba română și se referă la orice tip de activitate desfășurată în timpul liber, în scop recreațional.
Interesul pentru analizarea, din punct de vedere psihologic, a mai multor hobby-uri mi l-a trezit familia mea (fiecare membru avea câte un hobby), dar și afirmația unei cunoscute moderatoare TV care a spus “Mă consider o norocoasă, fac ce-mi place și mai primesc și salariu pentru asta”.
De ce poate fi important să avem un hobby? De ce întrebările despre hobby-uri sunt atât de relevante în cadrul interviurilor pentru ocuparea unui loc de muncă? Sunt întrebări la care vă voi răspunde în cele ce urmează.

Hobby-ul nu este doar o modalitate de petrecere a timpului liber. Reflectă preocuparea oamenilor de a găsi activități care să–i ajute să se destindă, să se detensioneze, să se relaxeze. Alegerea activității favorite nu este la întâmplare. Este strâns legată de niște abilități conștientizate : tehnice, artistice, sportive, culinare, etc, care reflectă o altă latură a personalității, mai greu de identificat. Pentru a mă face mai ușor înțeleasă, voi exemplifica.
Tatăl meu, frumos și impozant ca un actor de la Hollywood, a practicat o meserie care-i punea în valoare aptitudinile tehnice. În ochii celor care nu-l cunoșteau suficient, părea un tip perfecționist și cam dur. Avea două hobby-uri: apicultura și grădinăritul, total diferite de profesia pe care o avea. Grija pentru micuțele albine, pentru plantele pe care le cultiva cu atâta dăruire, m-a ajutat să identific și să percep latura sa bună, sensibilă și generoasă. Tata avea cea mai frumoasă grădină din cartier și mulți vecini se mirau cum poate un om atât de tehnic și de genial în ceea ce privește dispozitivele, să aibă o asemenea pricepere de a lucra…pământul.

Bunica mea maternă, deși era un pedagog de mare finețe, avea ca hobby croșetatul. A croșetat fete de masă, cuverturi, perdele și alte minunății, fără să privească la croșetă, ci povestind cărți sau diverse întâmplări din tinerețe, privindu-ne pe mine și la fratele meu să nu mai facem vreo năzbâtie.
Cunosc persoane al căror hobby le-a scos din anonimat și ulterior, chiar s-a transformat în profesie. Un exemplu în acest sens ar fi un fost coleg de serviciu, care a început să picteze din pasiune, după care a ajuns un pictor cunoscut și apreciat. Câteva dintre tablourile sale, pe care le-am achiziționat cu ani în urmă, îmi înfrumusețează casa și astăzi. Mă bucur tare mult că am remarcat acel “ceva special” înaintea acelora care aveau pretenția că sunt artiști consacrați.

Alegerea unui hobby este importantă nu numai pentru relaxare și detensionare. Hobby-ul scoate în evidență cele mai frumoase comportamente. Crescând și îngrijind animale bolnave, părăsite și fără apărare, cei care și-au făcut din asta un hobby își arată bunătatea sufletească, dar și nevoia de a iubi și de a se simți iubiți.
Hobby-ul arată și la ce nivel poate ajunge pasiunea. Un exemplu ar fi regretatul Sergiu Nicolăescu care spunea “când este vorba de film, nu mai există durere, nu mai există nimic”. Ce poate fi mai plăcut decât a face ceva cu pasiune? Nimic aș răspunde eu și tocmai de aceea, vă sugerez să vă gândiți cu atenție la orice activitate v-ar face plăcere. Colecționarea, muzica, pictura, sculptura, fotografia pot pune în valoare aptitudini artistice nebănuite, iar sportul poate modela un corp sănătos și rezistent. Nu degeaba se spune exercițiul crează funcția.
Pentru unii oameni, hobby-ul poate da un nou sens vieții. Aici l-aș aminti pe celebrul Mircea Dinescu care a făcut din gătit o adevărată artă. Într-una dintre emisiunile sale, pe care le urmăresc cu mare plăcere, spunea “ Mi-a zis cineva odată Domnule tu nu gătești că la mama acasă, tu gătești ca la străbunica acasă. Așa e, eu gătesc ca la 1900, după cărți de bucate uitate de vreme.”
Ce mai poate face un hobby? Cu siguranță, vă poate înfrumuseța viața, oricât de supărați ați fi. Pot doar să confirm, dar nu o pot spune atât de frumos precum Mircea Dinescu “Am șansa să mă trezesc dimineața fără să mă doară oasele, să ies din casă și să ascult vântul. Și-i aud pe tâmpiții de la TV care spun Azi va fi vreme urâtă, va ploua. Și-mi vine să zic  Băi ești nebun? Azi va fi o zi minunată! Va poua!”

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici